Nu am avut timp de cărțile mele religioase, am încercat măcar să finalizez această carte pe care am cumpărat-o în noiembrie ca dar pentru suflet, pentru sufletul care caută armonie, așa cum încheiam postarea anteriară despre această carte.
Voi puncta Despre diverse probleme ale lumii contemporane, ultimul capitol al cărții.
Sfântul Grigorie de Nyssa, fratele Sfântului Vasile cel Mare, a fost întrebat: „Ce zici despre om?” Și a răspuns: „Este copleșitor și de neînțeles.” Dumnezeu păstrează încă taine despre om, necunoscute nici de îngeri. Pentru că e creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Omului i s-a încredințat marea răspundere să supravegheze întreaga creație.
- Vin foarte mulți să mă întrebe : „Să plec în străinătate?” „Pleacă. Dar să știi că ai terminat-o cu Ortodoxia. ” Pentru că acolo sunt anumite raționamente , este o altă lume. Au făcut organizațiile masonice orice să-l înmoaie pe Hristos, dar n-au reușit.
- Părintele Antipa Dinescu spunea că cel ce neglijează pe Dumnezeu e mai rău decât necredinciosul!
- Da. Pentru că există rece și fierbinte. Cald este mai primejdios pentru că rămâne nehotărât. Sau se consolează cu ideea că „el crede în felul lui.” Cel rece este apăsat de un sentiment de răspundere pe undeva și are o șansă să devină fiebinte. Cel cald se mulțumește cu ce i se pare că are. Mântuitorul spune: „Celui ce are, se va da lui. și celui ce n-are și ce i se pare că are , se va lua de la dânsul”. Cel fierbinte are credință. Credincios este acela care-și sporește mereu credința, căruia, stăruind în credință, harul i-o tot înmulțește. Sfânta Scriptură nu te obligă să crezi, ci să constați. Constată și vezi! Ți se pare paradoxal?! Așteaptă și te vei convinge.
- Părinte, mi-ați spus odată că Raiul e plin de păcătoși pocăiți, iar iadul - plin de păcătoși nepocăiți. Ce sfat le dați celor căzuți , care au conștiința păcatului, dar care nu merg la duhovnic de teama unor canoane.
- Pot să spun că nici nu mai există cădere, ci numai ridicare. Duhovnicii ar trebui să privească însă cu o viziune mai largă toate aspectele mărturisirii. Nu se pune problema în ani de oprire de la Sfânta Împărtășanie , ci a vindecării păcătosului care se căiește sincer în fața duhovnicului! Trebuie să știm că avem de-a face cu un Dumnezeu milostiv, care se folosește de orice împrejurare ca să ne salveze.
- Cum îi putem ajuta pe cei din jurul nostru?
- Dumnezeu îl ajută pe om prin intermediul altui om. Noi, punându-ne la punct , devenim un foc care arde de care Dumnezeu Se servește să-l ajute pe celălalt cu văpaia focului tău.
Dacă pomenim pe cineva la rugăciunea personală sau liturgică , este poate departe de tine, nu are cum să știe că tu îl pomenești. Tu ești în comuniune cu cel pe care l-ai pomenit și cu Cel care mântuiește. Dumnezeu pentru rugăciunea ta îl ajută pe el , și tu, conștient fiind, dorești să fii un împlinitor al poruncilor date de Dumnezeu - te numești un mic mântuitor cândva și undeva.
Dacă tu te-ai șlefuit, te-ai înduhovnicit la putința pe care o ai, dar sincer, cu o statornicie nemaipomenită, Dumnezeu îl ajută pe altul că tu te-ai pus la punct . Deci Se servește de focul tău să-l aprindă pe celălalt, pentru că focul deja arde în tine. Spune Mântuitorul: „Ce alta doresc decât să se aprindă”.
O instituție , ca și un neam, trăiesc prin cei care țășnesc , care stau pe cruce fără să cedeze.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu