Etapa a treia din proiectul educațional Sărbătoare și sfințenie

      Astăzi de ziua Sfântului Apostol Andrei am realizat etapa a treia a proiectului educațional Sărbătoare și sfințenie. Elevii au descoperit pe calculatoare în power point următoarele materiale: „Sfântul Apostol Andrei, Cel Întâi Chemat, Ocrotitorul Românilor” , „Sfântul Andrei”, „Semnificația numelui creștin, Andrei”, la care le-am citit și „Povestea Sfântului Andrei”, la sfârșitul activității am notat câteva date despre viața sfântului.

          Ziua de 30 noiembrie este sărbătoarea Sfântului Apostol Andrei. Ea are o semnificație aparte pentru poporul român. Sfântul Andrei este cel care a botezat primii creștini pe teritoriul țării noastre, fiind considerat patronul spiritual al românilor.

          Sfântul Andrei, originar din Betsaida , înainte de a fi Apostol al Domnului era ucenic al Sfântului Ioan Botezătorul. El s-a hotărât să-l urmeze pe Iisus Hristos și a devenit „cel întâi chemat” , după cum aflăm din scripturile bisericii. După Învierea lui Iisus și coborârea Duhului Sfânt (Rusaliile), apostolii s-au întâlnit și au tras la sorți care unde se va duce pentru propăvăduirea credinței creștine. Ținutul Scyția, adică Dobrogea, i-a revenit Sfântului Andrei.

După multe peregrinări , el se stabilește în Peloponezul grecesc, în orașul Patras, lângă Corint, în județul Constanța, unde moare din ordinul guvernatorului roman Aegeas pe 30 noiembrie în anul 60 în timpul Împăratului Nero. Sursele bisericești vorbesc despre faptul că Sfântul Andrei a fost răstignt pe o cruce în formă de X cu capul în jos, căreia i s-a spus „Crucea Sfântului Andrei” și care se regăsește pe steagul Scoției. În imagine este peștera unde Sfântul Apostol Andrei a trăit alături de ucenicii săi o mare parte a vieții. Este situată la 4 km de Localitatea Ion Corvin Constanța - Ostrov,  e considerat primul lăcaș de cult de pe teritorul țării noastre.    Cinstindu-i pe sfinți, cinstim prezența reală a lui Dumnezeu , prin harul Său dumnezeiesc în viața Sfinților.       

„Minunat este Dumnezeu întru sfinții Lui”

                                                          ( Efeseni 1,4)

Activitate dedicată zilei de 1 Decembrie

     Deși suntem liberi pe 1 decembrie, nu am putut lăsa să treacă acest eveniment fără să fac ceva cu elevii, le-am dat să urmărească un material in power point și apoi au lucrat un colaj pe grupe.

Filocalia , vol. 9

    Am câteva volume de carte în bibliotecă pe care nu le-am citit, știu că pare puțin ciudat, dar cartea religioasă are timpul ei. Unul din aceste volume este Filocalia sfintelor nevoințe ale desăvârșirii, volumul 9 , singurul din seria celor 12, cumpărat pe 29 octombrie 2007 dintr-o serie de 100 de euro primiți de la școală, Editura Humanitas, București. Coordonatorul este preotul Vasile Răducă, traducerea din grecește, introduceri și note Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae. Filocalia reprezintă o culegere din scrierile sfinților părinți care arată cum se poate omul curăți, lumina și desăvârși. Volumul IX este al Sfântului Ioan Scărarul - 381 de pagini și al Părintelui Dorotei - până la pagina 555.

    Autorul scrierii Scara publicată în acest volum s-a născut scurt timp înainte de anul 579 și a trăit până în jurul anului 649. Dacă în celelalte scrieri duhovnicești ale Sfinților Părinți sfaturile privitoare la curățirea de patimi sunt în general risipite în sentințe amestecate cu reflecțiuni despre înălțimea puterii și iubirii lui Dumnezeu , despre contemplarea Lui în natură, despre dulceața unirii cu El, Scara constă , în partea covârșitoare a ei (în 27 de Cuvinte), în orânduirea sistematică a acestor sfaturi potrivit urcușului duhovnicesc al omului credincios și într-o foarte corectă precizare a lor. Ea este, prin aceasta, o călăuză concretă a celui ce vrea să crească duhovnicește. Poate de aceea ea lasă impresia unei păvățuiri foarte riguroase sau chiar este foarte riguroasă. Totuși ea nu e lipsită nici de o largă înțelegere a neputinței omenești și a marii varietăți a gradelor de putere cu care sunt înzestrate ființele omenești.

    Prima traducere românească cunoscută a Scării e cea făcută de mitropolitul Varlaam, pe când era călugăr la mănăstirea Secu, înainte de 1618.

   

Moșu” de anul acesta e în nuanțe lila-mov

     Cu puțin timp în urmă îmi exprimam supărarea în legătură cu pierderea unui an de facultate, a unei sume de bani pe care am dat-o pentru studii, deși mai simt și acum ecourile acelei dureri, viața mi-a dat și daruri care mi-au mai alinat suferința, anul acesta Moș Crăciun e în nuanțe lila-mov :)

De prin bucătărie

Acestea nu sunt noutăți absolute din domeniul bucătărei, am apelat la tigaia de abur, iese bunuț

 Murăturile sunt f bune anul acesta, așa le-a nimerit Moșu

 Ciorba asta iese tare bunuță, sunt legumele grupate corespunzător plus câțiva cartofi adăugați și pătrunjelul

 Pastele cu ciupercuțe la fel de bune ca și cartofii cu ciupercuțele la abur gătite de soț

Sărmăluțele au ieșit tare bune, pe lângă morcov, ceapă, soia, orez am adăugat și bureți

„Părinții Bisericii despre post” (2)

     „Trupul poate fi vestejit repede prin post , dar nu e deloc ușor ca sufletul să se smerească așa ca el să rămână mereu smerit, și nu e cu putință degrabă. Socotesc că trebuie să mâncăm atât, încât, după ce am mâncat, să mai vrem să ne rugăm; încât duhul să fie întotdeauna aprins și să năzuiască nesăturat spre Dumnezeu ziua și noaptea. ” („Despre cât trebuie să mâncăm” , Sfântul Siluan)

      „Fiul meu, ai să auzi acum despre o altă rătăcire, ca să știi să te păzești. Mulți se îngrijesc de o singură virtute și depun toată silința lor pentru realizarea ei. De exemplu, să spunem postul , adică să nu se consume ulei sau mâncare gătită sau altele asemenea. Își îngrădesc astfel libertatea, crezând gândului lor că totu-i este să postești. Și, practicând această virtute, sfătuiesc și pe alții s-o facă , spunându-le că aceasta este singura cale și plinătatea tuturor virtuților și asigurarea mântuirii sufletului , socotind că are atâția ani de când nu a mâncat ulei sau mâncare gătită sau altceva asemenea. Noi credem că acesta a devenit rob postului ținut din propria lui voință și crede că cine nu face la fel nu se va mântui sau este pe un drum rătăcit. Noi îl întrebăm:„ Omule al lui Dumnezeu, spune-mi, în atâția ani de post, ce ai căștigat? Arată-mi rodul postului tău îndelungat și mă voi convinge. O, omule, tu, pentru stăpânul tău, postul, ai depărtat pe alții de mila lui Dumnezeu. Oare toți oamenii sunt de aceeași constituție și au aceeași putere a trupului ca tine, de ceri tuturor să fie ca tine?” („Despre post ca virtute unilaterală”, Gheron Iosif)

       „Să ne apropiem, așadar, de post cu mare smerenie, înțelegând că nu-i decât o foarte lumească și foarte modestă cale de înaintare spre Hristos. Dacă ne înfrânăm numai de la unele bucate, fără a însoți postul de strădania înbunătățirii și înduhovniciri noastre , a prefacerii ființei noastre lăuntrice (spre a face dântr-însa, cum scrie Sfântul Apostol Pavel, o făptură nouă, căci Hristos cu adevărat poate face din fiecare o asemenea făptură nouă), postul nostru nu va fi privit altfel decât ca o cârpă lepădată. Numai însoțind postul , adică abținerea de la mâncare, cu înduhovnicire, îmbunătățire și prefacere lăuntrică, îi vom da caracterul de jertfă cu bun miros care să-l poată face primit de Acela pe Care-L iubim și în Care credem”. (Pr. Nicolae Steinhardt)

        „Postul nu înseamnă doar înfrânare de la mâncare, ci mai ales o strictă înfrânare a simțurilor. Atunci când simțurile sunt hrănite din lucruri din exterior, ele transmit o cantitate corespunzătoare de otravă minții și inimii, care ucide viața în Domnul a bietului suflet. Părinții noștrii ne învață de curățirea minții de năluciri și de gânduri păcătoase și de curățirea inimii de sentimente care o întinează. În plus, ei ne învață că noi trebuie să alungăm orice rău de la bun început , pentru a păstra sufletul curat. De îndată ce orice gând rău se apropie chiar pe nesimțite , este absolut necesar să-l alungi și să spunem de îndată Rugăciunea lui Iisus. Și, atunci când în acest mod noi înfruntăm gândurile care vin de la simțuri și de la diavol, foarte curând vom simți bucuria și câștigul dobândite din postirea simțurilor. Trezvia înseamnă atenție la gânduri , năluciri sau mișcări ale simțurilor , este o forță spirituală care se opune răului ; este o percepție clară , adică mintea vede ispitele de la depărtare și fuge, luându-și măsurile de siguranță necesare: trezvia apare atunci când mintea supraveghează inima și gândurile care ies din ea. („Despre post și trezvie”, Părintele Efrem Iosif)

La școală

 Elevii au realizat pe grupe un proiect propus de manualul de Limba și literatura română, grupa câștigătoare a fost cea în care au participat toți copiii din grupă, proiectul s-a desfășurat timp de o săptămână , întâlnirea lor a avut loc la liderul fiecărei grupe la domiciliu.

Intrarea Maicii Domnului în Biserică

      Intrarea Maicii Domnului este sărbătorită în fiecare an, pe 21 noiembrie. Este sărbătoarea în amintirea zilei în care, Sfinții Ioachim și Ana au adus-o pe fiica lor Maria, în vârstă de trei ani, la templu. Aici a fost întâmpinată de marele preot Zaharia.

        Împlinindu-se trei ani de la nașterea Maicii Domnului, dumnezeieștii părinți Ioachim și Ana și-au adus aminte de făgăduința pe care au făcut-o lui Dumnezeu mai înainte de a se naște fiica lor, Fecioara Maria. Căci ei, fiind oameni sterpi și neroditori, numai prin rugăciuni, post și milostenie au dobândit pe această dumnezeiască pruncă, Maria. „Doamne, de ne vei da nouă un prunc, ziceau ei, noi îl vom închina Bisericii Tale pentru toată viața, numai să nu ne lași sterpi și neroditori, spre ocara lumii”.

       După ce s-au sfătuit cu rudeniile lor, Sfinții Părinți Ioachim și Ana au adunat multe copile nevinovate și curate, de o vârstă cu dânsa și mai mari din Nazaret, ca să petreacă pe această copilă sfântă până la Ierusalim cu făclii aprinse în mâini, cu cântări și cu psalmi. Și au pornit din Nazaret spre templul din Ierusalim cale de peste 150 km, mergând trei zile în șir. Și era o minune mare și prealăudată acea dumnezeiască adunare alcătuite din rudele Preasfintei Fecioarei Maria. Pe cale cântau mai cu seamă psalmii lui David și cele ce se potriveau cu această mare taină și ducere a Maicii Domnului în Sfânta Sfintelor, zicân așa: Ascultă fiică și vezi și pleacă urechea ta și uită poporul tău și casa părintelui tău. (Psalm 44,12). Adică uită pe tatăl tău și pe mama ta , că a poftit Împăratul - adică Dumnezeu - frumusețea ta, cum zice psalmul 44, și te cheamă în Sfânta Sfintelor.

       Zaharia știa, ca prooroc, că această copilă este mai sfântă decât Sfânta Sfintelor, pentru că ea va purta în sine, pe Acela Care stă în Sfânta Sfintelor, cea nefăcută de mână, în ceruri, pe Arhiereul bunătăților celor viitoare, cum zice Sfântul Apostol Pavel. După ce s-a închinat jertfelnicului celui de aur și la sicriul legii Domnului, au luat-o și au dus-o în casa fecioarelor și a locuit acolo împreună cu ele 12 ani. Numai rugăciunea o făcea în Sfânta Sfintelor.

       Dar cum a trăit Feciora Maria la templu 12 ani?  Templul lui Solomon, care fusese refăcut de Zorobabel, avea în jurul lui 90 de camere, cum arăta vechiul istoric iudeu Iosif Flavius. Treizeci de camere, în partea de jos, erau destinate văduvelor care își duceau văduvia în curățenie, în post și rugăciune și erau pururea în templu. Deasupra acestor camere erau alte treizeci de camere în care locuiau nazoreii, un fel de călugări ai Legii Vechi, care trăiau necăsătoriți, asemenea călugărilor de astăzi. Deasupra acestor camere, la etajul al doilea, erau alte treizeci de camere unde petreceau fecioarele templului.

        Toți credincioșii care voiau să păstreze fetele lor curate până la măritat, le aduceau la templul lui Solomon și le dădeau sub îngrijirea preoților și arhiereilor , să petreacă în rugăciuni și cântări, cosind veșminte și vroderii și spălând și curățând templul.

       Fecioara Maria priveghea de seară până dimineața în Sfânta Sfintelor, cugetând adânc și rugându-se lui Dumnezeu, în răpire și în extazul minții. Acolo se ruga pentru mântuirea întregului neam omenesc . În zorii zilei adormea puțin, apoi iar se scula la rugăciune. Și era pururea în genunchi de la ceasul al treilea până la al noulea , când se ducea la locașul fecioarelor și începea lucrul mâinilor. Însă, cum spun Sfinții Părinți, pururea era în rugăciune și cugetare la legea lui Dumnezeu ziua și noaptea. Seara la ora șase venea Arhanghelul Gavriil și-i aducea Fecioarei Maria hrana îngerească din cer în Sfânta Sfintelor. Așa s-a hrănit ea timp de 12 ani, nu cu hrană pământească , ci numai cu hrană cerească adusă de Arhanghelul Gavriil. Fecioara Maria petrecea neîncetat în rugăciunea inimii și îl odihnea pe Dumnezeu în gândirea ei cu lacrimi și extaz.  Pentru aceasta arhanghelul o slujea, o hrănea și o păzea pentru că era biserică a Dumnzeului celui viu și se pregătea să fie sălaș al Mântuitorului lumii, pe Care nu-L încape cerul și pământul. (Părintele Ilie Cleopa)