1AN

   Dragii mei, mâine se împlinește un an de când a luat naștere acest blog! La mulți ani , micuțul meu blog! Te-am urmărit cum ai început să gângurești, să mergi în picioare, să rostești „mama”...sincer, sufletește , existența ta m-a ajutat foarte mult, aici am plâns de la lacrimi ușoare la hohote, tu mi-ai ascultat supărarea, dezamăgirea, gândurile, speranțele, m-ai făcut să mă simt importantă când eram cu moralul la pământ, m-ai îmbrățișat când m-am simțit un om împlinit când am reușit să simt o nouă împlinire pământeană sau duhovnicească...Aici, am învățat multe, am cunoscut oameni noi, urmăresc un șir de bloguri importante, sunt urmărită de oameni din colțuri diferite ale țării și ale lumii...

Acum , recunosc că nu totul e la superlativ , că nu am reușit tot ce mi-am propus încă de la început, că nu sunt atât de creativă și înțeleaptă încât să atrag mult mai multă lume în căsuța mea virtuală, că scopul principal al blogăritului nu l-am atins , nu am reușit încă să întorc un om(măcar unul) din rătăcire la dreapta credință, nu am reușit să-mi fac mulți prieteni care simt ca mine și trăiesc în Hristos, am avut și momente de greșeală, pentru care îmi cer iertare, și voi aminti doar episodul Teo de la începutul blogului, când la o presupusă presiune asupra mea(a încercat să urmez un anumit stil de blog pe care eu nu mi-l permiteam atunci) am îndepărtat-o spre alte orizonturi...am avut momente GRELE când am ratat facultatea în octombrie, când viața mi-a adus îmbolnăvirea unei ființe la care țin mult sau când am fost înconjurată de probleme atât de înfipte încât nu le mai făceam față...am avut și momente frumoase când sufletul mi-a radiat de bucurie, când ființa care mi s-a îmbolnăvit a început să-și revină, când AM REUȘIT în mai PRETRANSFERUL (postarea O, MINUNE), când mi-am găsit locul și echilibrul profesional la școala unde activez, când am reușit să fac pelerinaje, când am gustat din Sfintele Taine, când am trăit în mod special la Sf. Maslu și dulcea minune - Sfânta Liturghie din frumoasele slujbe ale ortodoxiei, când am trăit clipe frumoase în natură mai ales alături de soțul meu, când am bucătărit , nu credeam că o să postez așa de mult la bucătărie sau în natură, când mi-am cumpărat ceva nou, m-am bucurat și pe blogușor...

Blogul (existența lui) m-a învățat să fiu mai bună, mi-am regăsit ceva din personalitatea mea socializând mai mult chiar și așa , am văzut cu ochii blogului (deci o ipostază nouă) o Magdă așa cum este ea cu bune și rele, recunosc că am exagerat cu pozele (mai ales cu mine) , promit să fiu ceva mai ponderată anul acesta, am fost avertizată de 2 ori că nu mai am spațiu (și atunci am mai șters din poze) și cred că anul acesta voi mai cumpăra (cu ajutorul cardului ) de la Google ceva spațiu , nu de alta dar nu vreau să-mi risipesc bunătatea de creație :)..........

Dragii mei , vă mulțumesc tuturor că mă vizitați, că mă citiți, că mă comentați/criticați! Le mulțumesc în mod special soțului meu și cumnatei mele - Florin și Vica - pentru că datorită lor acest blog există, îi mulțumesc Cameliei (colega mea de la Iași) pentru aprecieri și pentru că mi-a fost alături în câteva momente cheie, îi mulțumesc lui Carmen că am cunoscut-o virtual și că e o ființa deosebită (Naștere ușoară îți doresc!), îi mulțumesc Elenei -Ilenukăi pentru comentarii, le mulțumesc celor care îmi dau like pe Facebook (Marius, Lili, Adina....), vă mulțumesc Ana, Irina, Catrinel, Laura, Liliana , Tudorița și celorlalți pe care i-am uitat acum pentru ce am învățat de la voi, de pe blogurile voastre.

Îi mulțumesc lui Dumnezeu că exist și că a luat naștere acest blog, că m-a îndrumat și în această formă să trăiesc în Hristos, să iubesc creștin ortodox.

Vă pup și vă îmbrățișez cu drag!