Voi continua să scriu despre alte aspecte ale vieții femeii.
„Spuneți-ne, când este recomandat pentru soți să se abțină de la relațiile trupești?” (Cristina A.)
- În posturi, în zilele de miercuri, vineri și duminică. Soții ortodocși se abțin de la relații atunci când copiii le sunt bolnavi sau când întâmpină anumite greutăți în familie. La fel, înainte de Sfânta Împărtășanie. Numai că fiecare cuplu de căsătoriți trebuie să procedeze rațional , cântărind foarte bine circumstanțele, fără ca cineva să ia hotărâri de unul singur.
„În Evanghelie nu se spune că în timpul posturilor omul trebuie să se abțină de la relațiile intime. De ce trebuie să se abțină totuși?” (Irina B.)
- Postul înseamnă abținere; abținere de la plăcerile senzuale. De aceea, ar fi primitiv să privim postul ca pe un regim alimentar și, în rest, să ne permitem orice altceva. Postul este abținerea de la distracții, posibilitatea unei concentrări aparte, stare de rugăciune deosebită. Postul este și refuzul unor activități distractive. Presupun că astfel poate fi privită și abținerea de la relațiile conjugale. Este important să ținem minte că există o măsură a postului , și această măsură este definită de fiecare om în parte.
„Cum se poate abține de la relațiile intime o femeie al cărui soț este necredincios?” (Aliona C.)
- Această situație este, din păcate, des întâlnită. În acest caz este nevoie de un compromis sănătos, dar acesta să nu fie un compromis cu conștiința. Cel mai important , într-o familie, este să existe pace și înțelegere. A iniția relații încordate datorită postului nu este spre binele nimănui. Există posibilitatea ajungerii la o înțelegere cu soțul privind abținerea de la relațiile intime , măcar în timpul pregătirii pentru Sfânta Euharistie. Dacă omul iubește , fie el și neobișnuit cu Biserica, poate face sacrificii , în acest sens, pentru soția sa. Dacă nu există posibilitatea bunei înțelegeri, atunci soția trebuie să lase de la sine și să se roage lui Dumnezeu pentru înțelepțirea soțului. Un părinte le spunea fiilor săi duhovnicești că răul nu trebuie să aibă punctul de pornire de la noi. Această regulă trebuie să se aplice în orice situație din viață.
„De ce să facem milostenie, mai ales că nimeni nu observă acest lucru?” (Valentina E.)
- Faptele milosteniei nu se fac pentru laudă. Acestea se fac în taină. Dacă povestim tuturor prietenilor despre felul în care ajutăm o casă de copii și vor mai scrie și niște ziare despre aceste fapte ale noastre, aceasta nu va mai fi milostenie. O astfel de binefacere nu va avea valoare în fața lui Dumnezeu.
La baza milosteniei stă dragostea pentru cel necăjit, iar printr-o atitudine ca cea relatată mai sus dăm dovadă de pozare actoricească, iubire de sine sau dorința de a fi cunoscuți. Goi am venit în lume și goi vom pleca din ea. Nu putem lua cu noi decât ceea ce nu putrezește , adică faptele noastre bune , ca expresie a credinței.
„Toate vorbele despre milostenie mă supără. Cum pot ajuta dacă nu sunt bogată? Despre mine, milostenia este doar treaba bogaților.” (Larisa K.)
- Banii nu sunt cel mai important lucru în cazul milosteniei. Pentru a ajuta pe cineva nu avem neapărat nevoie de mii de euro. Milostenia nu se cuantifică prin numărul de daruri, ci prin starea sufletească a celui care dă. Dacă aveți puțin , atunci să dați puțin, dar din toată inima. Puteți alina cu un cuvânt bun pe cineva și astfel să faceți milostenie. Puteți ajuta cu lucrul. Nu banii sunt cei mai importanți. Mulți oameni duc lipsă de atenție din partea celor din jur, de un cuvânt de alinare, de o privire blândă sau de un zâmbet. Oricine face binele este un binefăcător și milostiv . El este capabil să compătimească, să-i fie milă. Aceste sentimente le sunt caracteristice mai ales femeilor.
„Oare trebuie să le dăm milostenie tuturor? Câteodată poți vedea imediat că omul va bea toți banii. Se mai vorbește că prin acești săraci unii fac afaceri.” (Raisa C.)
- Să nu judecați despre felul în care vor fi cheltuiți acești bani. Fiți atenți la dumnevoastră înșivă. Dușmanul va încerca să vă răcească inima , să vă facă indiferentă față de aproapele. Treceți peste aceste sentimente! Atunci când faceți milostenie , aveți grijă ca nu cumva, în inima dumneavoastră , să-l desconsiderați pe cel sărac. Nu uitați că în persoana săracului Îl ajutați pe Însuși Domnul! De aceea trebuie să dați cu dragoste. Sfântul Grigorie spunea: „Dându-i celui care stă întins pe pământ, Îi dăm Celui care este în cer”. Iar Sfântul Ioan Gură de Aur ne învață: „Nu suntem așezați ca judecători ai vieții celorlalți. Căci astfel nu vom mai face milostenie cu nimeni. Chiar dacă săracul ar fi păcătos, să nu vă gândiți la păcatele sale , ci să-l miluiți. Să lăsăm deoparte gândurile păguboase , de judecată. Atunci când cineva cere mâncare , să nu cercetați cât dați și cât veți primi”.
