Nu am mai scris demult despre sarcină. Pentru că peste 5-6 săptămâni ea se va termina și pentru că pe mine m-a afectat cu multe manifestări neplăcute m-am gândit să mă plâng actualelor mămici ca să-mi mai găsesc puțină alinare și le-aș sfătui pe doamnele care încă nu sunt însărcinate dar care își doresc un viitor bebe să nu citească această postare.
Copilul pe care îl purtăm în burtică este un dar, o binecuvântare și această bucurie nu trebuie știrbită cu nimic în drumul ei spre realizare, de aceea să nu mă înțelegeți greșit că mi-am propus să scriu despre aspectele neplăcute ale sarcinii mele pentru a diminua cu ceva momentul deznodământului, acela că o nouă viață va veni pentru a împlini misiunea unei femei în această lume.
Probabil pe 5 ianuarie Mateea s-a născut în burtica mea ca semn că ruga mea și-a atins scopul , de atunci în universul trupului meu au avut loc tot felul de modificări , am traversat multe neplăceri, temeri, emoții. Pe la 4 săptămâni testul de sarcină făcut pentru pentru prima dată în viața mea și reluat a doua zi (deși nu era cazul) mi-a confirmat gândul că aș putea fi însărcinată. L-am chemat pe soțul meu în baie să vadă cele 2 linii înroșite ale testului , deși eram buimăcită , cred că reacția lui a fost mai firească, i-am citit bucuria . Înainte de test aveam grețuri , iar într-o dimineață mi-a fost rău într-o mașină cu care am mers la școală pentru că am stat în spate și m-a zdruncinat, chiar i-am spus colegei mele că aș putea fi însărcinată...La 5 săptămâni am mers la doctor și mi-a confirmat sarcina. În lunile a 2-a și a 3-a mi-a fost greu, visam toată ziua mâncare și trebuia să mănânc altceva la fiecare masă, îmi venea să vomit de câteva ori pe zi și uneori seara chiar se întâmpla, atipik căci de obicei gravidele vomită dimineața. Când vomam se auzea și la vecini zgomotele din baie și era atât de neplăcut încât parcă rămâneam fără viață după un astfel de episod, de câteva ori după ce se făcea liniște venea soțul și bătea la ușă îngrijorat căci nu mai dădeam niciun semn de viață . Recunosc că acele trăiri groaznice s-au mai diminuat în amintirile mele dar nu mă pot miniți că le-am uitat sau că aș putea să le uit vreodată, nici pe acelea , nici pe cele care au urmat. Mă țineam cu mâna de nas prin casă ca să nu simt mirosuri, mai ales de mâncare. Îmi era rău și când mergeam la baie, mai ales la școală. La 7 , la 12 săptămâni a făcut alte ecografe , plus analize , apoi dublu test, morfologia fetală , plus alte 2 ecografe până acum.
Iarna mi-a fost greu din cauza frigului și am avut ghinionul să am probleme cu mașinile de navetă chiar în perioada cea mai friguroasă, știu că am stat într-o dimineață la minus 20 grade o oră în stație, aș fi putut pierde copilul. Apoi am avut câteva săptămîni probleme cu mașină de transport veche care mă zdruncina teribil de credeam k mor până la școală, până într-o zi când a fost scoasă din circulație.
În săptămâna a 12-a dornică să aflu că în burtică am un băiețel așa cum îmi doream am rugat-o pe doctoriță să se uite și la sexul copilului la ecograf și mi-a zis că e băiat și astfel a apărut în existența mea Matei. Din păcate la morfologia fetală de pe la 20 săptămâni am primit o altă veste care m-a șocat teribil, am plâns o zi pentru că simțeam că cineva mi l-a luat pe Matei , eram total derutată , cum adică Matei al meu să nu mai existe. Și zilele care au urmat au fost grele și am sperat în următoarele 3-4 săptămâni până la următorul ecograf că poate doctorul s-a înșelat , dar nu a fost așa, a fost intervalul de timp când am încercat să lupt cu mine ca să accept varianta cu fetița, de aceea m-am obișnuit cu vestea primită și cu noua situație. Și astfel Matei a devenit Mateea.
Au fost pe sarcină tot felul de suferințe fizice: dureri, răceli, hemoroizi ,probleme cu digestia, grețuri care s-au manifestat pe toată sarcina, la care s-au adăugat și suferințe morale , unele destul de apăsătoare. Cu cât sarcina a avansat cu atât mi-a fost tot mai greu. Vara aceasta m-a năucit căldura, am avut câteva atacuri de panică, respiratorii , au apărut insomniile, în ultimele 2 nopți am dormit foarte puțin , am niște arsuri îngrozitoare, sunt momente când și fetița e atât de agitată încât nu mai știu cum să o potolesc. Pe la 3 noaptea merg la bucătărie și mânânc pepene roșu rece de la frigider k să mai diminuez efectele neplăcute ale căldurii și ale insomniilor. De pe la 6-7 luni am simțit că sarcina îmi îngreuiază mult trupul , că mă mișc tot mai greu, că abea mă întorc pe pat, că abea respir etc. Acum sunt un balon neputincios în cel mai serios mod cu putință și am momente , e adevărat puține, adik nu am luat-orazna de tot (nu încă :))) ) când îmi vine să mă urc pe pereți sau să mă dau cu capul de pereți.
Știu că sarcinile diferă mult de la o mămică la alta și chiar aceeași mămică trăiește 2 experiențe total diferite în sarcini diferite. Mi s-a relatat sau am citit despre mămici care nu au avut nicio neplăcere pe sarcină sau altele care au stat în pat 9 luni (!) ca să poată să aducă pe lume copilul fără să-l piardă la cel mai mic efort.
Acestea sunt doar câteva aspecte ale vieții mele de graviduță, suferințele și frământările mele. Sunt momente când plâng ca un copil că nu mai pot , că nu mai suport , că nu mă mai recunosc, dar asta mă face să fiu și mai responsabilă , să conștientizez că peste ceva timp trebuie să mă ocup de creșterea și educarea propriului copil, etape care nu vor fi nici ele ușoare.
Aștept eventuale sfaturi de la mămici în mod special cum să-mi mai ușurez din aceste suferințe aflate la final de sarcină și cum să mă pregătesc pentru cezariană, prima lună de viață etc.
și brânză de vaci
