Despre suferință(5)

     Pentru că viața ne oferă tot felul de momente dificie, pentru că astăzi , duminică, am trăit mai mult timp la biserică și în rugăciune pentru a face ceva și pentru o persoană care suferă sufletește, voi relua șirul rubricii : „Despre suferință”.

      Scriam anterior că mă rog și pentru 2 persoane : una bolnavă fizic, alta sufletește, prima va face o călătorie în străinătate pentru o reevaluare a suferinței, cealaltă trece prin momente grele, de aceea spre bucuria mea astăzi am putut sta mai mult în Casa Domnului pentru a mă ruga în nevrednicia mea.

      Dragii mei cititori, vă rog să vă rugați și voi pentru cele 2 suferinde, contează orice rugăciune, orice lumânare aprinsă, orice gând bun, veți găsi plată în ceruri pentru bunătatea vostră. Amin

      Bolnava mea sufletește e o ființă apropiată , astăzi îmi curgeau lacrimile, nu știu cât erau din rugăciune și cât  erau din durere, căci e dureros să lupți alături de o persoană dragă care nu poate controla universul sufletului din cauza unui duh rău.  Problema e că e la distanță de mine și doar telefonul ne intersectează gândurile. Acum sunt un pic mai liniștită căci au început și rugăciunile în casă, căci atunci când rugăciunea personală nu mai are putere în lupta cu răul trebuie chemați preoții bisericilor.

      V-a fost dat să trăiți să vedeți ca un om care a fost toată viața bun , calm, cald, prietenos să se transforme în opusul? Am trăit astfel de experiențe și nu sunt ușoare nici pentru victimă, nici pentru cei din jur, trebuie multă, multă răbdare, multă, multă credință și o abandonare în cele sfinte . Asemenea experiențe nu sunt basme, nu sunt S.F-uri, sunt momente care de cele mai multe ori schimbă vieți. De cele mai multe ori asemenea cazuri nu sunt înțelese de către creștini, și această neînțelegere creează și mai multă confuzie. De fapt aceste căderi sunt permise pentru a ne ridica, diavolul este lăsat de Atotputernic să ne toace mărunt sufletul nu pentru a ne distruge ci pentru a lupta , iar la sfârșitul luptei să biruim. Uneori victima este persoana ce trebuie să lupte pentru îndreptare, alteori o persoană de lângă ea este ținta, adică trebuie să îndrepte ceva în viața creștină pentru a recupera victima din suferința sufletească.

       Voi încerca în zilele următoare să mai prezint câte ceva din ceea ce am citit despre această luptă.

       La Vecernie rugăciunile au fost îndreptate către Cuvioșii Ioan Casian Romanul și Gherman din Dobrogea, sfinți români de o modestie aparte, pomeniți în calendare mâine, îi rog să aibă grijă de toți bolnavii fizic și sufletește și de D. pentru ajutor în călătoria ei și în găsirea în străinătate a unei soluții pentru boala ei grea și de A. pentru liniștea sufletului, pentru vindecare de rău. Amin.

      

De sufletul celor mulți

Astăzi se pomenesc la Sfânta Liturghie morții noștri din toate timpurile.   Le dăruiesc și eu o plăcintă, o floare și o lumânare aprinsă pentru sufletele lor.

 Foile cu brânză au aceeași rețetă ca și cele cu mere, ideal e combinarea unei părți de brânză de vaci cu două părți de brânză de oi, foile subțiri și multă compoziție cu brânză.

 Nu lipsesc stafidele, esența de rom și zahărul pudră cu aromă de vanilie.

 Pe tot parcursul anului în spațiul românesc există 20 de zile de Moși. Cuvântul „moși” vine de la „strămoși” și se referă la persoanele trecute la cele veșnice. Cu apelativul „moși” sunt numiți nu doar morții, ci și principalele sărbători ce le sunt consacrate , precum și pomenile făcute pentru ei. Din zilele de Moși amintim: „Moșii de primăvară” (de Măcinici) , „Moșii de vară” (sâmbăta dinaintea Rusaliilor), „Moșii de toamnă” (în prima sâmbătă din luna noiembrie), „Moșii de iarnă” (sâmbăta dinaintea Duminicii lăsatului sec de carne.

      Sfinții Părinți au rânduit ca sâmbăta să se facă pomenirea celor adormiți , pentru că este ziua în care Hristos a stat cu trupul în mormânt și cu sufletul în iad , ca să-i elibereze pe drepții adormiți.

Pentru altă aniversare

Florile, bibeloul primite

 

Pizza one moment cu piept de pui și berea cumpărate

 

Sărmăluțele și pârjoluțele făcute mai mult pentru Moșii de mâine , nu de mine

Și prăjitura caraiman bună

La toate acestea hainele cumpărate ca un gest de răzbunare cu vremurilor acestea...

Și femeia la ...ani:)

Curiozități astrologice

    Fără a suprapune 2 curente diferite: religia și astrologia, fără a face un crez din a doua, am mers pe calea descoperirii  ideii de „cine sunt eu?”, când m-am născut : anul, luna, ziua.

    25. Cei născuți în data de 25 sunt persoane ordonate, austere, studioase, cu certe înclinații către cercetare științifică. Sunt intuitivi. Au un caracter interiorizat și egocentric. Sunt o crustă de răceală și superioritate, ascund un ocean de pasiune și sensibilitate. Datorită spiritului critic își găsesc greu perechea care ar trebui să le descopere adevărata față și să-i învăluie în tandrețe.

     Analiză: Ca idee generală caracterizarea se potrivește chiar foarte bine. Austeritatea are tentă de cumpătare, nu de severitate, sobrietatea are sensul de lipsă de podoabe, recunosc nu ma preocupă podoabele, cu cât mai simplu cu atât mai bine. Nu cred că răceala e atât de evidentă, mai degrabă în contextul unui anturaj nepotrivit și nici aere de superioritate nu-mi dau mai ales că nu am pentru ce. Perechea mi-am descoperit-o foarte greu, iar tandrețea și sensibilitatea sunt pe măsură.

    Februarie. Asocieri, contacte, realizări durabile și importante, viață constructivă, stabilitate materială și simț artistic deosebit.

    Miercuri. Sunt persoane conștiincioase și cinstite, cu o înfățișare discretă și rezervată. Cei născuți în această zi a săptămânii sunt predestinați a fi oameni ordonați , cu capacități profesionale multiple și cu-n trend ascendent al vieții. Sunt predestinați a depune eforturi în profesie, dar munca lor le va asigura un progres stabilit. Vor duce o viață pașnică lipsită de evenimente destabilizatoare. În dragoste femeia prețuiește onestitatea și sentimentele adevărate mai presus de frumusețe fizică. Bărbatul născut miercuri posedă un anumit gen de pudoare care ascunde comori de tandrețe. Este fidel și atent , prețuiește și el stabilitatea și siguranța afectivă. Patronul acestei zile, Mercur, precum și numărul său 4, conferă nativilor acestei zile discreție și stabilitate , abilități comerciale și capacitatea de a se pune în slujba semenilor.

    Analiză: Conștiincioasă, cinstită, discretă, rezervată , ordonată, viață echilibrată, fără excese, sentimentele sunt mai presus de frumusețe, pe Patronul meu, Dumnezeu, nu Mercur, îl rog să-mi dea sănătate, putere să-mi fac activitatea profesională, răbdare în necazuri, împliniri și să am un loc în Împărăția Sa. Amin

În ceas de aniversare

Salată orientală

A ieșit foarte buna, am pus în ea ce-am găsit în casă: cartofi fierți, ouă fierte, morcov ras, pătrunjel, ceapă, măsline, ardei în sos, brânză felii topite, salam, șuncă țărănească, șuncă de pui.

„Cum să comunicăm copiilor credința ortodoxă” , maica Magdalena (6)

     Istoria Bisericii. Biserica este atât omenească, cât și dumnezeiască. Venerarea Tradiției nu implică nu implică justificarea fără rezervă a tot ceea ce spun și fac reprezentanții săi. Nu trebuie să idealizăm Biserica sau să pretindem că în ea nu există defecte sau scandaluri omenești. Dar nu le vom sublinia până acolo încât tinerii noștri să-și piardă încrederea în curentul real - și permanent - al participării divine la istoria Tradiției și a Bisericii.

     Apă vie, nu baltă stătătoare. Tradiția e apă vie. Nicio rugină de pe conductele care ne-o aduc nu trebuie să ne împedice vederea acestei ape vii. Simpla ei vedere trebuie să inspire sete, trebuie să arate că Iisus Hristos este Același (Absolut) ieri , azi și în veci. Dacă vreau ca în prezentarea Tradiției să înlătur „rugina depusă”, trebuie să folosesc discernământul. 

     „Până ce omului i se dă de sus „înțelegerea Scripturilor ” (Luca 24,45) și „cunoașterea tainelor Împărăției cerurilor” (Matei 13,11), până ce printr-o lungă luptă împotriva patimilor se smerește pe sine însuși și experimentează învierea sufletului și cunoaște tot ce se află pe această cale mare și tainică, e vital ca el să se alipească de tradiția și învățătura Bisericii și să nu se apuce să învețe pe alții de unul singur , oricât de erudit ar putea fi „ca om” pentru că și cele mai strălucite ipoteze omenești eșuează în fața vieții adevărate în Duhul ”.

     Tradiția este relevantă în orice stare. Prezentarea Tradiției ca ceva relevant în viața fiecăruia e mai de ajutor decât prezentarea unui set de idei și practici care „trebuie ținute” fie că ne place sau nu. Aderarea la Tradiție e alipirea de prezent - trecut - viitorul divin , nu aderarea la trecutul în sine. Fiecare copil , indiferent de măsura sa duhovnicească , poate intra în curentul Sfintei Tradiții. Niciun adult sau copil n-a ajuns la capătul călătoriei; o continuăm de acolo de unde suntem . Inima fiecăruia poate căuta și găsi , poate să bată și să i se deschidă.

    

Din iubire creștin ortodoxă

    Ne rugăm pic cu pic
    În raze ale inimii
    Ce se nasc
    Din iubire creștin ortodoxă.

    Pe aripile îngerilor
    Scânteie ecouri ale gândurilor
    Curate
    Din iubire creștin ortodoxă.

    Marele vis
    Al drumului spre Lumină
    Devine realitate
    Din iubire creștin ortodoxă.

   Plecăciunea genunchilor
   La Sfânta Liturghie
   E obișnuință
   Din iubire creștin ortodoxă.

   Lacrimile spre Măicuță
   Curg lin
   În sufletul înmiresmat
   Din iubire creștin ortodoxă.

   Ne doare
   Necazul ce murmură hain
   În obstacole ce cad
   Din iubire creștin ortodoxă.

   Mai sunt nebunii
   Ce aleargă rătăcind
   Spre renaștere
   Din iubire creștin ortodoxă.

   Iar zborul spre înalt
   Se frânge ușor
   Dacă uiți de dorul aprins
   Din iubire creștin ortodoxă.

   Și atunci și acum
   Poți înțelege taine
   Ce au ramuri izvorâte
   Din iubire creștin ortodoxă.

   Poți urma
   O viață aici
   Spre veșnicia de dincolo
   Din iubire creștin ortodoxă.

   Îți dăruiesc în final
   O clipă pământeană
   Al sentimentului uman
   Din iubire creștin ortodoxă.

   Și vreau din mila Ta
   Din dragostea ce ne-o porți
   Iertarea și împlinirea
   Din iubire creștin ortodoxă.

  Iar când drumul
  Va fi la final
  Și ne iei în Împărăția Ta
  Din iubire creștin ortodoxă.

  Suntem mărunți și trecători
  Doar Tu ne poți da
  Viața
  Din iubire creștin ortodoxă.


  Versurile îmi aparțin și s-au născut din iubire creștin ortodoxă.

„Cum să comunicăm copiilor credința ortodoxă” , maica Magdalena (5)

     Mărturisirea păcatelor. La mărturisire înfruntăm cu claritate adevărul despre propria noastră stare. Mărturisirea nu trebuie impusă altora ca o datorie , ci ca o șansă de a fi cinstit înaintea lui Dumnezeu, de a înfrunta lucrurile, de a discuta asupra lor, de a primi o iertare sigură, de a merge la doctor fără a ascunde niciun simptom.

      Înțelegerea creștină a încrederii în sine. Hristos este Dumnezeul și speranța noastră . Încrederea în sine este autoidolatrie și un idol nu poate fi niciodată sinele nostru adevărat. Cum pot adulții să-și ajute copiii să fie încrezători și nu doar „încrezuți în sine”? Trebuie să încercăm să evităm , pe de o parte, cultivarea unui dispreț paralizant față de persoana proprie și, pe de altă parte, mândria.

      Un copil care se simte iubit va fi în stare să suporte un mare grad de smerenie duhovnicească. Smerenia lui Hristos este un dar al harului , dar, cu toate acestea, Domnul spune: „Cine se smerește va fi înălțat” (Luca 14, 1). Nu există nicio formă sănătoasă de laudă de sine . În comentariul său la pilda Vameșului și Fariseului , Sfântul Ioan Hrisostom spune: „Cine se cunoaște pe sine e acela care înțelege că nu este nimic.” Cei care au fost iubiți de copii încă de la concepția lor (și au fost așteptați cu bucurie încă dinainte de concepție) au mai multe șanse să devină îndeajuns de siguri „să-și dea viața ” într-o atitudine de iubire jertfelnică.

       

Capitolul 2

Transmiterea Tradiției

      Introducere: Sensul Tradiției

      Tradiția creștină înseamnă continuitatea vieții în Dumnezeu ; transmiterea Tradiției înseamnă încurajarea copiilor noștri să trăiască în Dumnezeu. Ajutarea copiilor să se împărtășeacă de Tradiție presupune un număr de fapte care trebuie învățate , justificate și explicate. Mai întâi cunoaștem Tradiția ca pe o hartă care ne ajută să urmăm calea spre Dumnezeu . Dar această hartă nu o citim într-o bibliotecă ; ci acolo unde suntem, pe drum. Ca membrii ai Bisericii , noi și copiii noștri am gustat deja hrana și viața cerească. În călătoria noastră Biserica ne dă merinde. Îl cunoaștem deja pe Dumnezeu „în parte”. Cea mai prețioasă moștenire pe care o putem da copiilor noștri e să-i facem să călătorească pe cale cu pași inspirați.

     „Explicarea celor tainice. În relația lui Dumnezeu cu oamenii sunt multe taine. Nu e ușor pentru om , și nici chiar pentru Dumnezeu să împletească libertatea noastră cu voința Sa iubitoare. Unele aspecte ale vieții sunt dincolo de explicație și acest lucru va trebui să-l spunem și copiilor noștri. „Numai Dumnezeu știe”; „Nu înțeleg, dar sunt sigur că Dumnezeu are motivele Sale” ; „Cere-I lui Dumnezeu să te ajute să înțelegi”.

O fată (11 ani): „Mi se pare o cruzime că toți oamenii aceia au trebuit să moară pentru ca Sfântul Constantin să poată crede în Hristos.” (În victoria militară care a urmat vederii unei cruci pe cer de către împăratul Constantin , și a cuvintelor ”Întru acest semn vei învinge”. Ceea ce a dus la convertirea lui.)

Maica Magdalena: „Dar nu s-a putut altfel. Era un soldat. Se rugase la toți zeii pe care-i știa, inclusiv Dumnezeului creștinilor să i se arate cine este adevăratul Dumnezeul prin victoria asupra dușmanului. Ce altceva ar fi putut face adevăratul Dumnezeu ? Evident, comportamentul său n-a fost suficient de matur - ci asemenea unui copil care-i spune lui Dumnezeu: „Dacă ești adevărat, fă să primesc de Crăciun o păpușă Barbie.” Nu cred că Dumnezeu a fost tocmai fericit pentru acele morți.

O altă fetiță (11 ani): „Poate că acei dușmani(cei uciși de soldații lui Constantin) sunt un fel de martiri. Ca și copiii pe care i-a ucis Irod”.

Maica Magdalena: „În orice caz n-au murit zadarnic. Uitați-vă ce lucru bun au făcut: să aibă în vremurile acelea un împărat creștin.”

      Am scris acest exemplu de relatare din experiența măicuței pentru a răspunde oarecum la o întrebare pe care cineva mi-o punea cândva pe blog, întrebare pe care fiecare dintre noi ne-o punem din când în când: de ce Dumnezeu îngăduie războaiele, să moară copii nevinovați în Africa de malarie etc.? Dumnezeu nu este nemilos , el ne iubește oricând și pe fiecare dintre noi, toate tragediile lumii au fost îngăduite cu un scop pe care de multe ori noi nu îl înțelegem , planurile Lui nu pot pătrunde în mintea noastre ca simple fapte, percepția noastră  nu este și percepția celui ce ne-a creat. Cred că orice pierdere de viață omenească are o explicație dumnezeiască bine orânduită. Voi scrie la un moment dat și alte exemple clare de întâmplări ce pentru Dumnezeu aveau o rânduială bună , iar pentru unii oameni au fost motiv de cârtire și/sau tristețe.

Pește în oțet

 

Așa îi spun eu, pește în oțet , de fapt macerat - am cumpărat 4 pești macro congelați, mai nou sunt ambalați frumos de park ar fi cozonak, k doar suntem în U.E. , peștii se lasă să se dezghețe și se taie ușor înghețați din 2 motive: unul pentru k peștele congelat nu se dezgheață până curge apă , al doilea se lucrează mai ușor așa; se taie rondele, iar acestea se înjumătățesc, se spală peștele și se poate clăti în apă cu ceva oțet, se adaugă cirk jumătate de ceșcuță de ulei, oțet o ceașcă, apă până se acoperă compoziția, sare, condiment de pește, foi de dafine, se acoperă și se lasă la frigider la macerat până a doua zi când se fierbe compoziția până se evaporă apa. Se poate consuma așa simplu sau se poate pregăti în paralel un sos cu ceapă: 2-3 cepe mari sau 5-6 mici:) se taie, se fierbe în puțină apă k prăjeala distruge...se adaugă ulei și paste de tomate și condiment la alegere, se poate amesteca sosul cu peștele în oțet. Mie nu-mi plac rețetele fixe, bătute în cuie, întotdeauna las libertate în imaginația gătitului. Urmează mâine să adaug foto cu produsul final.

Iată și produsul :

Așa simplu

Sau așa cu sosul de ceapă

Ori în amestec

A ieșit bun, nu foarte bun, mai trebuia ceva oțet. Cel puțin așa prefer eu cu mai mult oțet.

De post (1)

 

Păstăile au fost întotdeauna pentru mine deligatese vegetale, chiar dacă acum prânzul nu a avut mămăligă și usturoi, alături de „celebrele” șnițele de soia a la Florin (soțul) . Când vii de la școală obosit după o săptămână de navetă și mai ales de dureri și nervi de la dentiție, e bine venit prânzul gata gătit. Sărumâna pentru masă , soțiorule!

„Explicarea Sfintei Liturghii, Protosinghel Nicodim Măndiță” (6)

CAPITOLUL V

SFÂNTA LITURGHIE A CELOR CHEMAȚI CU ÎNSEMNĂTATEA EI

Ectenia pentru drept-credincioșii creștini repauzați în Domnul și ecteniile  pentru cei chemați

       Ecteniile și rugăciunile care se fac în timpul Sfintei Liturghii , însoțite de miridele sau părticelele care se scot pentru sufletele repauzaților , le aduc mare folos , ușurare, iertare de păcate și eliberare din iad.

       Prin ectenia și rugăciunea pentru repauzați rugăm pe Dumnezeu , ca, după mare mila Sa, să ușureze suferințele sufletelor celor repauzați. Să le dăruiască iertare păcatelor, odihnă și așezarea sufletelor lor : în loc minunat , în loc de odihnă, în locul unde veșnic să se veselească înaintea Feței lui Dumnezeu. După ectenie, rugăciune și vosglas, se cântă :„ Veșnica pomenire” de 3 ori.

        Aceste rugăciuni se fac ocazional când se oficiază parastasele sau când credincioșii fac anumite pomeniri pentru repauzații lor.

        Ce este omul? Omul este o ființă cu corp animalic superior tuturor viețuitoarelor pământului, aerului și apelor, atâta timp cât el se conduce după Duhul lui Dumnezeu și după legile Lui. El este compus din două părți: trup și suflet.

        Ce este trupul? Trupul omenesc este partea materială făcut din pământ de Dumnezeu . El se hrănește din produsele pământului. După moarte trupul omului se preface iarăși în pământ, până la învierea obștească.

        Ce este viața? Viața omului este starea materială în care are însușirile de a respira, simți atingerile dinăuntru și cele din afară , a mișca și a lucra neîncetat cu toate cele parțiale și totale funcții sau puteri ale sale.

        Ce este sănătatea? Sănătatea se cheamă starea bună și vioaie a omului.

        Ce este boala? Boala este schimbarea omului în rău, prăpădirea , dărăpănarea și destrămarea sănătății.

        Ce este sufletul? Sufletul omenesc este o ființă plăsmuită , însă nematerialnică , fără de părți, nevăzută, pururea lucrătoare, neschimbată și nemuritoare.

        Ce este moartea? Moarte se înțelege încetarea vieții și a funcției organelor trupului , despărțindu-se sufletul sau principiul vieții , de el.

        Moatea drepților. Fericit este creștinul drept-credincio, care toată viața sa și-a petrecut-o după voia lui Dumnezeu, necazurile, suferințele întâmpinate  sunt trepte care-l ajută a sui pe scara cerului, până la Scara Dumnezeirii pentru a petrece în Împărăția lui Dumnezeu.

         Moartea păcătoșilor. Dumnezeiasca Scriptură arată că moartea păcătoșilor nepărăsiți de păcate este cumplită.

         Cartea prezintă în detalii aceste aspecte dar și faptul că sufletele păcătoase pot fi  salvate din iad prin rugăciuni și milostenii.

Rugăciunea de joi

    Această zi este pusă sub ocrotirea Sfântului Ierarh Nicolae sau a Sfinților Apostoli.

    Doamne, Iisuse Hristoase, Fiule și Cuvântule al lui Dumnezeu - Tatăl, Care în ziua de astăzi ai luat cina cea de pe urmă cu ucenicii Tăi și cu mare umilință ai spălat picioarele lor și ale ucenicului ce Te-a vândut ; apoi luând pâine și vin în mâinile Tale cele sfinte și binecuvântându-le, cu puterea Ta cea dumnezeiască le-ai făcut Trupul și Sângele Tău, cu care i-ai împărtășit , zicând: „Luați, mâncați și beți, că acestea sunt Trupul și Sângele Meu, pentru ca să se ierte păcatele voastre”. Cel ce tot în ziua aceasta Te-ai înălțat la cer și ai șezut de-a dreapta lui Dumnezeu , Tatăl Tău, să împărtășești împreună cu El în veci, ca Unul-Născut Fiul Său Preaiubit; rogu-Te deci, pentru rugăciunile ucenicilor Tăi și ale Sfântului Nicolae, iartă păcatele noastre, ale celor vii și ale celor morți.

      Dă-mi, Doamne, lacrimi fierbinți, ca să-mi plâng păcatele ; dă-mi darul Tău cel curățitor , prin care ai spălat picioarele ucenicilor  Tăi să spele, să curățească și inima mea cea necurată și sufletul cel preaîntinat, că așa, cu vrednicie, cu curățenie și cu umilință să mă împărtășesc cu Sfintele Tale Taine, acum și în timpul morții mele. Iar în ceasul despărțirii mele, cu bucurie să se suie sufletul meu împreună cu Tine, fără de nicio frică ori împedicare, intrând în mărirea Ta cea cerească. Ajută-mi Doamne, ca să Te măresc în veci și să mă închin numelui Tău Sfânt. Amin

„Cum să comunicăm copiilor credința ortodoxă” , maica Magdalena (4)

     Răbdarea ne ajută să creștem ca persoane. Când suferința sau sacrificiul intră în viața unui copil , acesta învață cum să reacționeze văzând răbdarea și încrederea altora în Dumnezeu. Faptul e valabil pentru micile supărări ca și pentru marile încercări. Credincioșia în încercările mici ne pregătește pentru marile încercări (cf. Luca 16,10). Dacă ar fi întotdeauna ușor și confortabil pentru noi să-l urmăm pe Hristos, ne-am elibera oare de iubirea de sine? Încercările prin care trec îmi descoperă adevărata mea stare. Cred cu adevărat în Dumnezeu ? Cât de mult îi iubesc pe ceilalți? Când sunt încercat „ca aurul în topitoare”( Proverbe 17, 3), atunci aflu cât de mult trebuie să cresc în credință și iubire și atunci caut un ajutor. Mă voi face încă și mai mult iubire . Sfinții Părinți ne aduc aminte că „nu există mântuire fără încercări și ispite”. E cu neputință să fii ucenic al lui Hristos dacă nu-ți porți crucea.

       Boala și moartea copiilor. Uneori Dumnezeu îi cheamă pe copii la martiriu sau îngăduie să treacă prin suferințe martirice. Boala unui copil este o încercare de credință și răbdare pentru cei implicați și, nu în ultimul rând, pentru părinți. Ei trebuie să o suporte întărindu-i în același timp pe copil, pe frații și surorile lui. Pronia lui Dumnezeu în sființirea copiilor Săi e înotdeauna o binecuvântare, dar uneori binecuvântarea vine foarte deghizată.

       Copiii bolnavi au adeseori o credință și o înțelepciune mai presus de anii lor  - în multe cazuri , mai presus și de credința părinților lor. „Lăsați copiii să vină la Mine și nu-i opriți” (Marcu 10, 14; Luca18, 16). Dacă suntem în stare să facem asta , ei și noi deopotrivă vom crește . Adeseori , învățătorul este copilul bolnav care ne face să ne păstrăm încrederea în Dumnezeul Cel Viu chiar și atunci când inimile noastre sângerează.  Uneori boala unui copil este singurul mod în care pot avea loc  vindecările spirituale. Foarte mulți copii își mântuiesc în felul acesta întreaga familie.

        Dintr-un imn al Sfântului Efrem Sirul: „Acolo (în rai) căsătoria își va găsi odihna după ce s-a chinuit în durerile nașterii. Își vede acum copiii pe care i-a îngropat cu lacrimi, păscând ca niște mielușei în rai. Ridicați în ranguri , în strălucirea slavei, asemenea îngerilor fără prihană”. Părinții care-și îngroapă un copil având credință în realitatea a ceea ce Sfântul Efrem enunță aici sunt cei care și-au îndreptat atenția asupra scopului ultim al paternității: pregătirea unei noi persoane pentru viața veșnică.

Pui pe sare cu legume și mămăliguță, chiar și usturoi

 

Fără a participa la o masa festivă, aceasta poate constitui o masă mai specială, din prima zi de când am mâncat pui pe sare în tavă la cuptor m-am îndrăgostit de el, mai ales k e specialitatea soțului. Puiul se poate consuma cu legume, cele din imagine au fost într-o combinație plăcută de varză, păstăi, mazăre, morcov, conopidă. Mujdeiul,  pentru cei care nu vizitează pe stomatolog ca și mine, e deosebit în această combinație.         

 Poftă bună!

„Explicarea Sfintei Liturghii, Protosinghel Nicodim Măndiță” (5)

Capitolul IV

Sfânta Liturghie a celor chemați, cu însemnătatea ei

       De la binecuvântare până la ectenia stăruitoare, inclusiv

       Ce este această Sfântă Liturgie? Este șirul rugăciunilor care se încep după săvârșirea mânecândei și a orelor , 1, 3 și 6, și urmează până la : „Câți sunteți chemați ieșiți...ca, nimenea din cei chemați...”
       Ce înseamnă ectenia mare? Ectenia (grecește Ehftezis) înseamnă cerere sau rugăciune neîntreruptă și continuă. Iată și cererile:
        - Cu pace Domnului să ne rugăm;
        - Pentru pacea de sus și pentru mântuirea sufletelor noastre, Domnului să ne rugăm;
        - Pentru pacea a toată lumea, pentru bunăstarea Sfintelor lui Dumnezeu Biserici și pentru unirea tuturor , Domnului să ne rugăm;
        - Pentru Sfânta Biserica aceasta și pentru cei ce cu credință, cu bună cucernicie și cu frica lui Dumnezeu intră într-însa, Domnului să ne rugăm;
        - Pentru Prea Sfințitul Arhiepiscolul (Patriarhul , Mitropolitul ori Episcopul nostru N. ) pentru cinstita preoție, cea întru Hristos diaconie, pentru tot clerul și poporul, Domnului să ne rugăm;
         - Pentru prea înălțatul și de Hristos iubitorul Regele nostru (numele Regelui și al familiei regale), pentru curtea și ostașii lui, Domnului să ne rugăm;
         - Pentru ca să-i ajute și să supună sub picioarele lui pe tot vrăjmașul și potrivnicul, Domnului să ne rugăm;
          - Pentru Sfânt Locașul acesta, țara aceasta, și pentru toate orașele și satele, și pentru cei ce cu credință viețuiesc într-însele, Domnului să ne rugăm;
          - Pentru buna întocmire a văzduhurilor , pentru îmbelșugarea roadelor pământului și pentru vremuri cu pace , Domnului să ne rugăm;
           - Pentru cei ce umblă pe ape, pentru cei ce zboară prin văzduh, pentru cei ce călătoresc, pentru cei bolnavi, pentru cei ce se ostenesc, pentru cei robiți și pentru mântuirea lor, Domnului să ne rugăm;
          -  Pentru ca să ne izbăvim noi de tot necazul, mânia, primejdia și nevoia, Domnului să ne rugăm;
          - Apără, mântuiește, miluiește și ne păzește pe noi, Dumnezeule, cu Darul Tău;
          - Doamne miluiește.
          - Pe Preasfânta , Curata Preabinecuvântata, Slăvita Stăpâna noastră de Dumnezeu Născătoarea și pururea Fecioara Maria, cu toți Sfinții pomenind-o;
          - Pe noi înșine și unul pe altul și toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm;
          - Ție Doamne.
          - Că Ție se cuvine toată slava , cinstea și închinăciunea, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.
           2 din aceste rugăciuni , cea cu regele și următoarea,  au necesitat modificări.
           Ce urmează după ectenia mare? Urmează Ps. 102 cântat sau citit de cântăreți: „Binecuvintează suflete al meu pe Domnul...”
            Urmează apoi ectenia mică, apoi Ps. 145 „Laudă suflete al meu pe Domnul...”, apoi a doua ectenie mică , pe lângă alte acțiuni ale preoților se cântă fericirile , alt moment important este ieșirea Preotului din Sfântul Altar cu Sf. Evanghelie, apoi cântarea „Sfinte Dumnezeule...”, citirea Apostolului,  citirea Sf. Evanghelii , predica, ectenia stăruitoare.
            Fiecare moment al Sf. Liturghii are o însemnătate, are un istoric și trebuie tratat cu multă responsabilitate de către toți participanții și slujitorii. Cartea reprezintă o descriere amănunțită a tuturor momentelor, în plus sunt aduse și arătări dumnezeiești , plus imagini reprezentative. Pentru a înțelege toate aceste aspecte e nevoie de studiu profund.
   

„Cum să comunicăm copiilor credința ortodoxă” , maica Magdalena (3)

     Mi s-a părut interesant să scriu rugăciunea de dimineață a arhimandritului Sofronie găsită în carte la capitolul Rugăciunea pentru călăuzire: „Învață-mă ce să spun și cum să vorbesc. Iar dacă e voia Ta să nu răspund, atunci învață-mă să tac într-un duh de pace care să nu facă întristare, nici supărare semenilor mei”. Această rugăciune e cât toată filozofia lumii în ceea ce privește momentele potrivite pentru vorbire, respectiv tăcere. Rugăciunea pentru călăuzire ne va învăța discernământul , ne va învăța bizuirea pe Dumnezeu , ne va învăța cum anume să ne raportăm față de inima noastră și nu doar față de mintea noastră. Încercarea de a-i ajuta pe copii contribuie la propria noastră maturizare duhovnicească.

       În Poruncile lui Hristos: calea spre persoană, măicuța ne amintește că scopul poruncilor Evangheliei nu e de a fi urmate ca niște legi cărora trebuie să li te supui fără crâcnire și care ne obțin o „notă de trecere” pentru rai. Ele sunt o oglindire în viața umană a vieții divine, a iubirii divine. În viața veșnică intră cei care încep să trăiască pentru această iubire veșnică încă de aici, pe pământ. Recunoașterea lui Hristos ca Dumnezeu veșnic în chip omenesc e temeiul care ne inspiră ținerea poruncilor Sale. Pentru cei care-L iubesc pe Hristos , această cale devine firească. Învățătura Sfântului Pavel despre Lege ne aduce aminte să nu facem din poruncile Noului Testament un set de reguli împovărătoare , ci să trăim și să învățăm într-un mod care să arate puterea lor dădătoare de viață și aplicarea lor personală.

        Învățând iubirea . Dumnezeu este Unu pentru că Dumnezeu este Iubire . Tatăl împărtășește dumnezeirea cu Fiul  și cu Duhul Sfânt din Iubire. Peroanele Sfintei Treimi trăiesc una în alta și fiecare pentru cealaltă. Scopul poruncii de a ne iubi unul pe altul este ca oamenii „să fie una așa cum și Noi (Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt) una suntem” (Ioan 17, 21). Iubirea reface natura zdrobită și frântă a lui Adam. Fiecare mică victorie spre drumul spre acest scop ne deschide și mai mult inima. Rezolvarea micilor certuri de pe terenul de joacă , îndemnarea copiilor să-și împartă dulciurile , depășirea geloziei dintre frați și surori au desigur o valoare în plan psihologic dar ele ne afectează în planul cel mai adânc al existenței noastre ca oameni și în cel al umanității universale. „Iubirea nu cade niciodată”(1Corinteni 13,8). Ceea ce nu înseamnă că iubirea e o caracteristică involuntară , statică, a divinității. Dumnezeu nu iubește pentru că ar fi „constrâns” de natura Sa să iubească . Iubirea Sa e naturală , dar este întotdeauna o energie liberă , dinamică și personală , nu ceva „automat”. Iubirea lui Dumnezeu este constantă , pentru că nu este diminuată de energii ostile în niciun fel sau grad. O astfel de iubire dăinuitoare e țelul nostru și o putem atinge numai practicându-o. Iubirea lui Dumnezeu, iubirea sfinților, propia noastră iubire, când sunt experimentate de copii ar trebui să fie de ajuns pentru a-i „învăța” iubirea.  O viață întemeiată pe valorile iubirii, întâlnită în persoane concrete , va dezvolta cel mai bine capacitatea copilului de a iubi.

Omletă a la Magda

       Omleta are pe lângă ouă, brânză de vaci, sos de pizza, pârjoluțe de vită și salată de varză. Poftă bună!

„Cum să comunicăm copiilor credința ortodoxă”, maica Magdalena (2)

     Într-un capitol din carte, maica Magdalena ne îndeamnă : „Să încurajăm copiii în rugăciunea personală”.

Un băiat (10 ani): „Da, dar dacă-I ceri ceva bun nu pentru tine însuți, Dumnezeu va face acest lucru? De pildă dacă-i ceri să oprească războaiele sau să vindece copiii bolnavi . Se va întâmpla acest lucru?”

      Și eu și noi toți ne-am pus întrebarea precum băiatul de 10 ani, poate nu ne-am putut da cel mai potrivit răspuns. Iată răspunsul măicuței:

Maica Magdalena: „Un lucru bun se va întâmpla undeva. Orice rugăciune asemănătoare ajută lumea. Dumnezeu face ceva ori de câte ori ne rugăm pentru astfel de lucruri . Uneori cineva se face bine dintr-o dată sau un război încetează. Dar nu întotdeauna vedem ceea ce se întâmplă . De ce nu putem vedea? Din două motive. Dacă te rogi pentru copiii bolnavi ca ei să se facă bine, undeva un copil bolnav , sau chiar mai mulți copii bolnavi , fie se vor vindeca, fie nu vor avea dureri atât de cumplite , fie se vor înveseli și se vor simți fericiți, fie boala va înceta și vor fi luați la cer. Dar dacă ai știi ceea ce face Dumnezeu , ai începe să te lauzi și să spui : „Iată ce a făcut rugăciunea mea!” Și ai crede că ești un sfânt sau făcător de minuni . Și atunci te-ai mândri și nu vei mai fi aproape de Dumnezeu.  Iată și al doilea motiv. Ne rugăm mult pentru pace. Și totuși nu vedem numaidecât la buletinul de știri din ziua următoare că războiul din țara X a încetat. De ce nu? Dumnezeu ascultă rugăciunea noastră și vrea și El pace. Poate că trimite un înger să spună conducătorilor :„Lăsați jos armele”. Dar dacă nu vor să asculte , nici Dumnezeu nu-i poate sili. Uitați-vă și la noi . Nici noi nu-L ascultăm pe Dumnezeu tot timpul, nu-i așa? Merită întotdeauna să te rogi, chiar dacă nu vezi rezultatele . Ceva bun se întâmplă ori de câte ori cineva se roagă . Cu cât mai multe rugăciuni cu atât mai bine pentru lume.”

    „Nu de nevoie, ci de bunăvoie”( 1 Petru 5,2) . De câte ori, o, Doamne, de câte ori am vrut mai mult pentru un om sau altul să-l văd în mijlocul casei Tale, să te simtă , să simtă cum te simțeam și eu! Nu e o idee precum a fariseului din predica duminicii de astăzi  de laudă a credinței, e o idee născută din iubire, din iubirea creștină ca oamenii să Te descopere, să Te simtă, să Te aibă. De câte ori te imploram până la lacrimi ca X sau Y să afle drumul către Lumină și când primeam o mică schimbare mi se umplea inima de bucurie. Consider că la copiii această trecere e mult mai ușor de realizat căci ei au sufletele curate și gândul lor e senin.

      Iată ce gândește măicuța despre acest subiect: „Trebuie să ne reținem de la încercarea de a-i crea pe ceilalți după chipul și asemănarea pe care am hotărât-o pentru ei. Trebuie să întâlnim fiecare copil acolo unde este el , conștienți întotdeauna că nu vom câștiga nimic încercând să-l silim pe cineva să o apuce pe calea voii lui Dumnezeu. „Taina mântuirii e a celor ce o vor în mod liber, nu a celor supuși tiraniei”(Sfântul Maxim Mărturisitorul). Cuviosul Porfirie obișnuia să spună : „Nu trebuie să facem presiuni asupra cuiva să vină la biserică. Hristos spunea :„Dacă vrea cineva să vină după Mine ...”În rugăciunea noastră îi încredințăm pe ceilalți lui Dumnezeu ; cerem Proniei divine să atingă inima copilului ca noi să intervenim și să stricăm lucrurile prin nerăbdarea noastră.”

      Deci trebuie multă, multă răbdare cu cei rătăciți sau cei care nu cunosc Calea, căci  a-i  forța să facă ceva fără voia lor nu e o soluție, ba poate înrăutăți și mai mult relațiile.

       „Tuturor toate” (1 Corinteni 9,22) . Ca să „dăm har celor ce ascultă” (Efeseni 4, 29) trebuie să învățăm să plângem cu cei ce plâng și să ne bucurăm cu cei ce se bucură ; să ne facem iudei cu iudeii, și în afara legii cu cei aflați în afara legii; și slabi cu cei slabi. Aceasta e pedagogia Sfântului Apostol Pavel, care a suferit mult pentru ca Hristos să Se nască în copiii săi duhovnicești.

       „Inima, centrul spiritual al persoanei”. „Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta și din tot sufletul tău și din toată tăria ta și din tot cugetul tău”  (Luca 10, 27). În porunca Sa  Hristos a pus pe primul loc inima. Inima e componenta cea mai personală a omului. Creierul și mintea noastră reflectă în felul lor starea inimii noastre ; așa cum spunea Domnul , gândurile ies din inimă (Matei 15, 19, Marcu 7, 21). Într-o persoană reintegrată , mintea și inima sunt unite.

       În educația duhovnicească a copiilor prima noastră grijă nu este aceea de a antrena voința lor, ci de a atrage har - prin viața și rugăciunea noastră - asupra mediului lor și a lăsa astfel inima fiecărui copil să se lipească singură de har.

       Trebuie să recunosc că am învățat multe lucruri din această carte, și mai mult am înțeles multe taine ale educației asupra copiilor, dar și a adulților, o educație creștină, ortodoxă, sfântă.

„Cum să comunicăm copiilor credința ortodoxă” , maica Magdalena (1)

 

      Cartea reprezintă Convorbiri, reflecții și alte sfaturi, este cumpărată în anul 2002 și mi-a întregit ideea unui fost duhovnic că rolul meu de învățător este foarte important pentru sufletele celor mici, practic răspund de modul cum transmit informația, în acest caz informația ortodoxă.

      Din păcate anul acesta nu pot fi în fața elevilor decât creștină, nu și ortodoxă deoarece ei sunt toți romano-catolici, nu le pot vorbi de aspecte ale ortodoxiei decât poate ca și elemente comune cu cele catolice, din fericire aceste diferențe de cult nu ne împiedică să avem o relație bună la școală.

      „Cum să comunicăm copiilor credința ortodoxă” , Editura Deisis, Sibiu, 2002, traducere Cristian Pop și diac. Ioan I. Ică jr., autoarea Maica Magdalena viețuiește în mănăstirea ortodoxă „Sfântul Ioan Botezătorul” din Esses (Anglia) fiind ucenica arhimandritului Sofronie, legătarul testamentar al Sfântului stareț Siluan Athonitul . De la părintele Sofronie maica Magdalena a primit ascultarea de a se ocupa și a discuta despre credința ortodoxă cu copiii și tinerii care vizitează mănăstirea. Cartea este rodul acestei preocupări desfășurate ani de zile cu delicatețe și responsabilitate exemplară atât pentru adevărul Bisericii lui Hristos, cât și pentru persoana fiecărui copil concret în parte.

       Împărtășindu-și cu generozitate experiența de învățător creștin care a asimilat profund întreaga literatură duhovnicească și patristică pentru a putea da răspunsurile necesare fiecărui copil în parte, maica Magdalena ne oferă în volumul de față un adevărat catehism în duhul Sfântului Siluan.

       Cartea este împărțită pe trei capitole: Persoane divine și umane, Transmiterea tradiției, Discuții cu grupuri de tineri.

        De exemplu întrebată cum explică copiilor Treimea, maica Magdalena a răspuns că nu încearcă să explice această taină dumnezeiască, intenția e mai degrabă să o prezinte ca pe o realitate, chiar dacă ea se află dincolo de înțelegerea omenească, ceea ce se poate prezenta trebuie să fie fidel adevărului revelat încât să se poată promova relația dintre copil și Dumnezeu Cel Viu. Un copil Îl poate cunoaște pe Dumnezeu. În Sfânta Treime, Trei Persoane trăiesc o singură Ființă Dumnezeiască . Persoanele nu trebuie prezentate drept simple aspecte ale unicei Ființe numai pentru că această idee e mai ușor acceptabilă din punct de vedere logic. Nu există mod logic de rezolvare a antinomiei a trei ființe absolute existând ca o singură ființă absolută.

O fetiță (7 ani): „Dar Iisus nu e Dumnezeu, e Fiul lui Dumnezeu.”

Maica Magdalena: „Bine, tu ești o Gheorghiu și tatăl tău e și el Gheorghiu. Cam așa stau lucrurile.”

Fetița: „O, înțeleg! Același lucru, dar și două lucruri diferite. În familia noastră suntem cinci.”

Maica Magdalena: „Dumnezeu e Trei. Și totuși Cele Trei sunt Una mult mai mult decât într-o familie.”

O fetiță(8 ani): „Nu reușesc să înțeleg cum anume Dumnezeu este trei și în același timp un singur Dumnezeu.”

Maica Magdalena :„Nimeni, nici cel mai înțelept sfânt , nu înțelege totul despre acest lucru. Știi care sunt cele Trei Persoane, nu-i așa?”

Fetița: „Tatăl, Fiul...”

Am intervenit:„... și El S-a pogorât pe pământ, e Iisus Hristos.”

Fetița: „Și Duhul Sfânt. Dar cine este El?”

Maica Magdalena : „Îți aduci aminte de Rusalii, când toți ucenicii erau împreună și Duhul Sfânt S-a pogorât peste ei? Astfel Dumnezeu este Tatăl , dar Iisus și Duhul sunt și Ei Dumnezeu. Și Ei sunt împreună Una.”

Fetița privind luminată : „O! Am înțeles! Sunt trei persoane dar în realitate e o singură persoană.”

Maica Magdalena: „E adevărat. Așa că atunci când spui o rugăciune lui Dumnezeu te poți gândi la toate Trei împreună sau la Cea căreia te hotărăști să te rogi.”

    Trebuie să recunosc că eu mi-am pus târziu întrebări despre Trinitate pentru că așa cum am spus și în alt articol am copilărit într-o perioadă școlară atee, lipsită de orice urmă de divinitate și asta și-a pus amprenta asupra formării personalității mele căci nu obișnuiesc să pun întrebări incomode, prefer să simt lucrurile așa cum sunt și atât.

   

Rugăciunea de dimineață

      Ca și rugăciunea de seară, cea de dimineață este compusă dintr-un grup de rugăciuni așezate într-o ordine logică: rugăciuni începătoare, tropare, rugăciuni la trezirea din somn, Psalmul 50, zece rugăciuni numerotate, rugăciuni către Maica Domnului.

       Dimineața este un moment important al zilei care trebuie să înceapă  cu rugăciune, ideal ar fi să rostim grupul de rugăciuni precizate mai sus, dar pentru că în societatea de astăzi ne cheamă la serviciul destul de dimineață e bine ca măcar o parte sau măcar rugăciunea personală să o trăim cum se cuvine.

                         Rugăciune de dimineața scrisă de Parintele Arsenie Boca

       Doamne Iisuse Hristoase, ajută-ma ca astăzi toata ziua să mă lepăd de mine însumi, ca cine știe din ce nimicuri mare vrajbă am sa fac și astfel, ținând la mine, să Te pierd pe Tine.

       Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mi ca rugăciunea Preasfântului Tău nume să-mi lucreze în minte mai mult decât fulgerul pe cer, că nici umbra gândurilor rele să nu mă întunece, căci iata păcătuiesc în tot ceasul.

      Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că umblăm împiedicându-ne prin întuneric. Patimile au pus tină pe ochii minții, uitarea s-a intărit în noi ca un zid, împietrind în noi inimile noastre și toate împreună au făcut temnița în care Te ținem bolnav, flămând si fără haină, așa risipind în deșert zilele noastre, umbriți si dosădiți până la pământ.

       Doamne, Cel ce vii între oameni în taină, ai milă de noi și pune foc temniței, aprinde dragostea in inimile noastre, arde spinii patimilor noastre și fă lumină sufletelor noastre. Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai mila de noi, vino si Te sălășluiește întru noi, împreuna cu Tatăl si cu Duhul Tău cel Sfant. Căci Duhul Sfant se roagă pentru noi cu suspine negrăite, când graiul si mintea rămân neputincioase.

       Doamne, Cel ce vii în taină, ai milă de noi, căci nu ne dăm seama cât suntem de nedesăvârșiți și cât ești de aproape de sufletele noastre și cât ne depărtăm noi prin păcatele noastre.

      Ci lumineaza lumina Ta peste noi, ca să vedem lumina prin ochii Tăi, să trăim în veci prin viața Ta. Lumina si Bucuria noastra, slavă Ție! Amin.

Rugăciunea de seară(2)

      Pr. Prof. Dr. Necula spunea despre  rugăciunea de seară   că este un corolar al rugăciunii în general pentru că așezându-ne sub paza lui Dumnezeu , dorim să fim păziți în timpul nopții  și astfel ne aduce o liniște aproape totală, încredințându-ne lui Dumnezeu. Părintele ne îndeamnă să încercăm ca gândul să se topească încet, încet cu Dumnezeu în somnul care vine și, adăpat de intenții bune , noaptea va fi mai liniștită , visul mai plăcut. Decât să luăm cine știe ce pastile , mai degrabă ne zicem un psalm, o rugăciune sau o formulă din aceasta bisericească , și adormim mai ușor.

     O primă concluzie la întrebările puse de mine aseară la (1) este aceea că pe lângă formula bisericească prezentată în cărțile de rugăciune și descrisă în postarea anterioară , mai putem folosi și/sau un psalm, o rugăciune oarecare sau una care ne este dragă, și/sau o rugăciune ce vine din suflet ca și creație personală.
     Rugăciunea de seară în 4 puncte (Maica Siluana)
     1.„Doamne, îți mulțumesc și Te binecuvântez pentru că astăzi...”  și fiecare spune ce motive are să-i mulțumească și să-L binecuvânteze pe Dumnezeu pentru ziua respectivă.
     2.„Doamne, ajută-mă să iert cum ierți Tu, vino Tu în mine și iartă pe:...” și spunem pe cei pe care a-i ierta pentru ziua respectivă , care ne-au greșit nouă în ziua respectivă, mai mult sau mai puțin. Noi credem că nu este important , dar orice privire și orice strâmbătură poate să ne rănească, și este bine să iertăm.
    3.„Doamne, iartă-mă pe mine pentru că:...” de-abia după aceea zicem așa,pentru că așa ne învață Dumnezeu în rugăciunea „Tatăl nostru”.
     4.„Doamne ajută-mă, că mâine...” și aici, la ultimul punct spunem ce dorințe avem noi pentru mâine.
     O a doua concluzie este aceea că vestita rugăciune „Tatăl nostru” spusă seara la culcare de mulți oameni este o sinteză de rugăciuni, iar pașii descriși de măicuță nu sunt întâmplători , ci sunt logici și de real folos: trebuie să mulțumim pentru ce am primit în ziua ce trece, trebuie să iertăm celor ce ne-au greșit, trebuie să ne cerem iertare și la sfârșit ajutor pentru ziua ce urmează.
      De multe ori rezum pașii măicuței spunând: „Iartă-mă, ajută-mă, îți mulțumesc!” e adevărat eu schimb ordinea și încep cu iertarea, apoi cu rugăciunea de ajutor și la urmă îmi aduc aminte de mulțumire. De ce această ordine ilogică? Pentru că eu nu am credința puternică a măicuței de-a spune mai întâi cu toată evlavia rugăciunea de mulțumire.
      De aceea și noi care am gustat din ale credinței ramuri trebuie să avem răbdare cu cei începători , să nu-i criticăm , ci sa-i ajutăm să creadă și să înțeleagă așa cum bunul Dumnezeu ne tolerează nouă rugăciunea puțină, spusă într-o ordine nefirească , chiar neglijată de multe ori.

    

Meniu de vineri

 Am găsit gătit la prânz de către soțul meu paste cu ciupercuțe.

  Diferite tipuri de ciupercuțe congelate se fierb puțin cu ceapă și morcov, fiecare separat sau toate în aceeași tigaie în ordine: morcov, ceapă și ciupercuțe,usturoi, se gălesc puțin în ulei, se adaugă diferite sosuri de tomate, în cazul acesta puțin suc de roșii, sos pizza, keceap dulce, sare. Pastele fierte și clătite se amestecă cu acel conținut descris mai sus.

 Salata de vinete este pregătită de mine, vinetele congelate , primesc ulei și sare , se mestecă bine cu o lingură de lemn, se adaugă o ceapă.

Rugăciunea de seară(1)

     Cum, când , cât ne rugăm seara? Există reguli bine conturate sau fiecare își alege „stilul său”?

     Cărțile de rugăciuni au un capitol dedicat : Rugăciunile de seară. Există și la începutul lor Rugăciuni începătoare , apoi urmează un grup de rugăciuni numerotate până la a șaptea inclusiv, iar în ultima parte Condacul Născătoarei de Dumnezeu, Rugăciunea Sfântului Ioan Damaschin și un grup de rugăciuni care se termină cu câte o închinăciune, la final Rugăciunea cinstitei Cruci. Ar fi ideal ca seară de seară când nu suntem încă adormiți să facem acest grup de rugăciuni care durează pană în 30 minute.

     Eu sunt o persoană foarte leneșă la rugăciune și recunosc că fac foarte rar acest grup de rugăciuni. De aceea e necesar și pentru mine să aflu părerile unor oameni cu o viață model în Hristos. De aceea subiectul va fi reluat cu păreri pertinente.

Diamantul sau cvintetul ortodoxiei

     Pentru că în ultimii ani învățământul a căpătat noi conotații , metodele de predare-învățare-evaluare sunt atractive , solicită inteligența, creativitatea, atenția, spiritul ludic al elevilor, m-am gândit să fac un diamant sau un cvintet, ambele denumiri reprezintă aceeași metodă modernă .

      Cvintetul reprezintă cinci versuri sau cinci cuvinte-expresii cheie despre o temă, primul reprezintă un cuvânt sau o expresie, al doilea 2 adjective, al treilea 3 verbe la gerunziu, al patrulea o propoziție, al cincilea o expresie sinteză .

      Iată un exemplu:

                                              ORTODOXIA

                                                   /        /

                                        curată         sfântă

                                         /     /           /       /

                              rugând        cântând      meditând

                                /        /          /        /         /        /

                                 Noi suntem creștini ortodocși.

                                       /                      /

                                       religie ortodoxă

Rugăciunile de la începutul și de la sfârștul lecțiilor

 În ultimii 2 ani mi-a fost greu în învățământ și nu mă refer aici la diminuarea salariului , ci la faptul că am lucrat în alte 2 școli , detașată dintr-un județ în altul . Anul trecut am avut simultan, prima dată în viață într-o școală mică cu o singură sală de clasă ca pe timpil lui Domnu Trandafir într-o coloratură religioasă și de ten, anul acesta sunt într-o școală mare, modernă unde toți elevii sunt romano-catolici ca și religie. Cu toate acestea, elevii mei pentru un singur an au primit cu bucurie regula zilnică a rugăciunilor de la începutul și de la sfârștul lecțiilor.

Anul acesta școlar am crezut că voi fi tristă religios vorbiind căci ei, dragii elevi, sunt romano-catolici, iar eu ortodoxă. Din fericire am descoperit că aceste 2 rugăciuni sunt comune și că actualii mei elevi sunt preocupați de viața religioasă, anul acesta în clasa aIII-a vor primi prima Sfântă Împărtășanie. În proiectul educațional de Crăciun am surprins asemănări și deosebiri din trăirile noastre creștine, mai ales de Sfintele Sărbători.

În finalul acestei relatări voi scrie cele 2 rugăciuni din Cartea de rugăciuni a școlarului.

Rugăciune la începutul lecțiilor

       În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.

       „Doamne, Doamne ceresc Tată,

        Noi pe Tine Te rugăm

        Luminează-a noastră minte

        Lucruri bune să-nvățăm.

        Că tu ești stăpânul lumii

        Și al nostru Tată ești

        Și pe toate cele bune

        Numai Tu le împlinești. Amin.

        În numele Tatălui...

Rugăciune la sfârșitul lecțiilor

       În numele Tatălui...

       Toți cu inima curată

       Ție Doamne- Ți mulțumim

        Tu, cu harul Tău preasfânt

       Ne-ajuți oameni buni, să fim;

       De greșeli să ne ferim,

       Țara noastră s-o iubim. Amin.

       În numele Tatălui...

 

       Chiar dacă nu e așa de simplu să lucrezi în fiecare an la câte o altă școală, chiar dacă nu poți să-ți valorifici iubirea creștin ortodoxă sub toate aspectele la clasă din cauza ramurilor diferite ale creștinismului, îți dai seamă totuși că sufletele celor mici sunt foarte aproape de Dumnezeu, ei chiar sunt iubire și poți împărtăși cu ei gânduri și trăiri creștine zi de zi și în proiecte și activități speciale.