CAPITOLUL VII
Sfânta Liturghie a credincioșilor cu însemnătatea ei (De la sfârșitul Simbolului Credinței până la rugăciunea Domnească)
1. „Să stăm bine, să stăm cu frică, să luăm aminte, Sfânta Jertfă cu pace o a aduce” - prin aceste cuvinte se îndemnau creștinii apostolici , care în acest timp se aflau îngenuncheați , să se ridice și să stea drepți și cu luare-aminte la înălțătoarea lucrare cea atotsfântă ce urma.
2. „Mila păcii, Jertfa laudei” - „Mila păcii” înseamnă că milostivirea Dumnezeiască prin Jertfa de pe Crucea Golgotei a împăcat și a mântuit din pieire omenirea învrăjbită cu Sine. „Mila păcii, Jertfa laudei”, Sfânta Biserică ne mai învață : să miluim pe săraci și să avem pace cu toți , pentru ca Sfânta Jertfă (părticelele scoase și pentru folosul nostru sufletesc și trupesc) și rugăciunile noastre să fie bineprimite de Dumnezeu , pentru ca El să ne dea ajutor și Dar de sus ; iar noi să-L proslăvim cu laude și cântări duhovnicești.
3. „Darul Domnului nostru Iisus Hristos , dragostea lui Dumnezeu Tatăl și împărtășirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toți” - preotul adresează această binecuvântare apostolească poporului cu Sf. Cruce întărind pe credincioșii săi , cerând pentru dânșii de la Dumnezeu Fiul și de la Dumnezeu Tatăl , focul dragostei Dumnezeiești și de la Dumnezeu Duhul Sfânt , împărtășire de duhovnicești daruri strălucite.
4. „Sus să avem inimile” - prin aceste cuvinte Preotul îndeamnă pe credincioși , ca la sublimul act al Sf. Liturghii - în care se prezintă opera mântuirii omenești; întruparea și arătarea Mântuitorului pe pământ , propăvăduirea , prigonirile, patimile, îngroparea, pogorârea în iad, învierea, înălțarea la cer și șederea de-a dreapta Tatălui Ceresc - să-și înalțe inimile, sentimentele și cugetele lor, la Cel ce S-a jertfit pentru a ne da nouă putința (dacă ne vom osteni), ca să dobândim fericirea veșnică.
5. „Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Savaot, plin este cerul și pământul de mărirea Lui. Osana întru cei de sus . Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domului . Osana întru cei de sus” - cântare triumfală sau de biruință în care se pramărește Dumnezeul Savaot sau Dumnezeul oștirilor , este alcătuită dintr-o cântare de laudă îngerească și alta omenească.
„Osana” este cuvânt evreiesc, la noi înseamnă : Doamne , mântuiește-ne” sau „Dă-ne, Doamne , mântuire”.
6. „Pe Tine Te lăudăm, pe Tine bine Te cuvântăm, Ție îți mulțumim, Doamne, și ne rugăm Ție, Dumnezeului nostru” - aceste cuvinte se cântă lin de către corul cântăreților și credincioșii aduc laudă , binecuvântare și mulțumiri Preasfântului Dumnezeu , pentru mulțimea binefacerilor primite.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu