Sunt zile în existența noastră când suntem supărați sau suntem suferinzi, sau ambele și atunci ne gândim să găsim un dar care să ne mângâie supărarea/suferința. Eu am găsit o carte, mi-am cumpărat o carte de suflet de la Biserica Precista din Bacău.
Cu subiectul acestei cărți deschid și seria discuțiilor despre viața creștină din tinerețe, despre faptul că a trăi în Hristos înseamnă a ne pierde și niște prieteni aici pe pământ, dar înseamnă a căștiga prieteni în cer.
Cartea a apărut la Editura AXA Botoșani - 2006 și în primul capitol tratează tema Evlavia creștină.
Cele șapte Daruri ale Sfântului Duh (Isaia 11,2) sunt: înțelepciunea, înțelegerea, sfatul, cunoașterea, evlavia, bărbăția și frica de Dumnezeu . Între cele șapte daruri ale Sfântului Duh, evlavia primează în mântuire. Evlavia este trăirea practică , izvorâtă din afecțiunea inimii , care ne mână la realizarea vieții neprihănite.
Cuvântul evlavie înseamnă religiozitate profundă, exteriorizată printr-o împlinire practică a ritualului religios; cucernicie.
Evlavia este virtutea diriguitoare în calea mântuirii, este credința lucrătoare în fapte bune. Este râvnă, zel, din îndemnul Duhului Sfânt la îndeplinirea fapteor creștinești. Evlavia este flacăra, este tăciunele care se aprinde la adierea Sfântului Duh. Celelalte daruri îi aduc împlinirea.
Evlavia este axul ce își are rădăcina plantată în credință, creșterea în iubire și idealul în nădejde. Celelalte daruri ale Sfântului Duh sunt ramurile ce-l împodobesc pe omul evlavios și dau roade. Iar roadele Sfântului Duh sunt :„dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credința, blândețea, înfrânarea, curăția”(Gal., 5, 22-23).
Evlaviei i s-a mai zis și credincioșie, în limbajul popular. Se zice despre omul evlavios că este credincios. Adică păzește credința, caută mântuirea prin angajarea permanentă în a păzi poruncile dumnezeiești.
Primul factor în cultivarea evlaviei este familia, Când? În cei șapte ani de acasă. Prin scurte rugăciuni, semnul Sfintei Cruci, îngenunchieri ș.a.
„Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea în fiecare zi și să-MI urmeze Mie”( Luca, 9,23).
Tinere!
Să iei aminte căci părinții, creștini fiind, te-au învățat pe tine, tinere, cum și Biserica - mama ta spirituală, după cuvântul Domnului te învață pe tine, ca până la căsătorie să trăiești în castitate și nu în căsătorii de probă , nu în păcate de tot felul, de manifestări sexuale încât ni-e rușine să le pronunțăm.
E nevoie de un mediu liniștit.
Intră în cămara ta, în singurătate - numai cu Domnul. Roagă-te cu rugăciunea pustnicului:Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, mântuiește-mă pe mine, păcătosul.
Folosește cartea de rugăciune. Creează-ți un mediu potrivit rugăciunii.
Se poate?
Cum?
Taie mădularele tale rele. Taie prieteniile tale rele. Fugi de mediul infect. Fugi de locurile și de anturajul ispititor. Fugi de tovărășiile rele .Ca să fugim de lumea viciliată, soluția este: rugăciunea stăruitoare, postul și înfrânarea poftelor.
Împodobim în noi chipul lui Dumnezeu, ca să-L aducem și să-L realizăm și la asemănare. Prin ce? Prin priveghere - Domnul Iisus s-a rugat. Roagă-te și tu. Sfinții au păzit poruncile lui Dumnezeu. Păzește-le și tu. Sfinții au fost înălțați în slavă. Vei fi și tu înălțat la starea de fericire , de vei învinge lumea păcatului, precum zice Domnul:„Îndrăzniți! Eu am biruit lumea” (Ioan 16,33).
Când te rogi cu candela aprinsă , te aprinzi și tu de dragoste de Dumnezeu.
Până când? Până unde?
Crești în intensitate mereu. Și vei simți că Harul lui Dumnezeu te încinge cu putere de Sus.
Tu ești scăparea mea. Tu ești sfințirea mea. Tu ești mântuirea mea. Și ne dăruiește, Bunule, deșteptare și putere, ca să facem voia Ta, cu bună plăcere, în chip desăvârșit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu