Pentru că sunt tare mâhnită deoarece după 12 ani de muncă în învățământ fiind învățător gr. I, trebuie să o iau de la capăt, aproape de la 0(zero) , adică să devin studentă , pentru că unii imbecili consideră că nu e de ajuns să predai la I-IV, așadar m-am gândit până să iau o decizie pentru a face față eforturilor intelectuale și financiare pentru facultatea potrivită să mai prezint o carte , una din colecția cărților mele de suflet.
Am cumpărat-o din Iași pe 18 ianuarie 2006, Editura Sofia , București, 2001, tradusă în românește de Constantin Făgețan. Cartea reprezintă o expunere rezumativă asupra psihoterapiei ortodoxe, rezultat al unor convorbiri între autor și câțiva credincioși.
Principala convingere a autorului , care străbate cartea de față , este aceea că Ortodoxia nu aduce un „sistem” de comportare morală , ci asigură un tratament vindecător care tămăduiește cel mai profund aspect al personalității omenești.
Autorul susține că Ortodoxia nu poate fi o filozofie sau o etică seacă ,ci o metodă de vindecare. Ea îl vindecă pe om. Teologia ortodoxă se leagă mai degrabă cu medicina , decât cu filozofia.
Cel ce a scris cartea l-a studiat pe Sfântul Maxim Mărturisitorul pentru că l-a preocupat subiectul dragostei și din cele Patru sute de capete despre dragoste reiese vindecarea sufletului, întreaga strădanie a Bisericii stă în a-l aduce pe om de la dragostea egoistă și utilitaristă la dragostea jerfelnică.
Fiind duhovnic afirmă că mulți se spovedesc, dar nu se tămăduiesc, este nevoie de un meșteșug aparte , astfel ca omul să se poată vindeca de patimi.
Sunt două feluri de credință: prima este credința rațională , numită credință din auzire, fiind o credință începătoare, credință simplă, a doua este credința întemeiată pe vederea lui Dumnezeu , este credința celor desăvârșiți și care mântuiește pe om. Noi primim credința Sfințior Părinți ai Bisericii spre a ne curăți inimile de patimi și a urca cu izbândă treptele curățirii. Împlinind aceasta , ajungem la luminarea minții, care este al doilea fel de credință , așa numita credință întemeiată pe vederea dumnezeiască.
De luminarea minții am și eu nevoie în acest proiect ce se numește pentru mine facultate, pentru a o apuca pe calea cea bună pentru mine.
Prima credință ne deschide calea spre tămăduire , iar a doua este roada și urmarea tămăduirii omului.
Închei despre primul capitol al cărții intitulat Ortodoxia ca metodă de vindecare precizând că creștinismul se numește și este Biserică , adică adevăratul Trup al lui Hristos, ce Îl are drept cap pe Hristos Însuși. Biserica este unitatea tuturor lumilor , cea pământească și cea cerească , a îngerilor și oamenilor , a celor morți și a celor vii. În Biserică experiem viața veșnică încă de acum. Nu așteptăm doar viața ce va să vie, ci ne bucurăm de ea încă de pe acum. După învățătura Părinților , Împărăția lui Dumnezeu nu este viața de după moarte , ci părtășia cu Dumnezeu , vederea Luminii celei necreate. Apoi putem spune că Ortodoxia este o religie , fiindcă vorbește despre Dumnezeu și încearcă să-l îndumnezeiască pe om, să-l aducă la unire și părtășie personală cu Dumnezeu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu