În prima zi de Crăciun, la sfârșitul slujbei mi-am cumpărat o nouă carte de la Caterala Nouă, este scrisă din perspectiva psihiatrului ortodox, din Colecția Psihoterapia Ortodoxă, tipărită cu binecuvântarea Prea Sfințitului Părinte Galaction, Episcopului Alexandriei și Teleormanului, Editura Sofia, București. Traducerea din limba rusă este asigurată de Eugeniu Rogoti și Adrian Tănăsescu - Vlas.
Sunt date răspunsuri la scrisori și așezate frumos pe diferite teme care privesc femeia. Prima temă este Pocăința.
Voi nota câteva idei care mi s-au părut mai importante:
Dacă o femeie nu are pace în suflet, ea nu va reuși să făurească pacea nici în familie. Dar cum putem dobândi noi pacea în suflet? Pacea sufletească ne-o dă Hristos . Trebuie să înțelegem astfel cât de departe suntem de Acesta , să ne privim în suflet, să ne pocăim. În traducere din limba greacă , pocăința înseamnă schimbarea minții, și această schimbare începe cu chemarea lui Dumnezeu. Pocăința nu este o acțiune unică . Ea reprezintă începutul vieții duhovnicești , un fel de prim punct de calcul. Viața duhovnicească începe cu Taina Pocăinței . Mulți sunt speriați de Pocăință , fiindcă trebuie să-și aducă aminte de faptele rele și să le povestească preotului , iar aceasta este greu de făcut. Păcatele însă ne îndepărtează de Dumnezeu și ne pierd sufletul. Păcatul este cel ce ne împiedică să-L iubim pe Dumnezeu și pe aproapele; este un obstacol greu de trecut și, de multe ori , se transformă în normă de viață. De aceea, păcatul nu poate fi eradicat prin forțe proprii, ci cu ajutorul lui Dumnezeu.
A doua temă a cărții este Paradoxurile concubinajului. Este important să înțelegem că relația de concubinaj este păgubitoare atât pentru sufletul bărbatului , cât și pentru cel al femeii. Rolul de concubină așază femeia într-o situație nefirească. În primul rând , ea nu este sigură de viitor. Și nu știe care va fi rezultatul acestui „test”: va deveni ea oare soție sau va rămâne singură , cu sufletul rănit și cu o experiență amară a unei false căsnicii? Dacă experimentul nu va reuși , nu putem decât să ne închipuim câtă suferință, înjosire și nedreptate va îndura această femeie. Și aceste lucruri nu sunt fără repercusiuni pentru suflet. Astfel, femeile își distrug în mod conștient personalitatea. Drept rezultat, avem de-a face cu bărbați iresponsabili, infantili, răutăcioși, dar și cu femei agresive , puse pe scandal și înrăite.
„Astăzi nu este la modă și nici în conformitate cu contemporaneitatea să-ți păstrezi curăția. Multe fete sunt convinse că au doar două căi: fie să trăiască fără acte, fie să rămână fete bătrâne.” (Natalia P. )
- Acest punct de vedere este fals. În primul rând, neprihănirea este un dar deosebit al lui Dumnezeu. Fata, prin natura sa, este creată pentru a fi păzitoare a neprihănirii. Și această calitate extraordinară trebuie păstrată ca ochii din cap, fără a te deda minciunilor nerușinate. Astăzi să păstrezi curăția este greu. Mult mai ușor este să te dedai ispitei și să faci „experimente” care distrug personalitatea. Cuvântul „desfrânare” provine de la „frână”, „înfrânare”. Uitați-vă numai la cei care s-au hotărât să trăiască fără acte. Sunt ei oare fericiți? După câteva astfel de „experimente” fetele își pierd atitudinea sănătoasă față de sine. Apare atunci complexul de om de calitate inferioară. Desfrânarea îl lipsește pe om de harul lui Dumnezeu . Fiind lipsit de har, desfrânatul se lipsește și de pacea sufletească. Astfel de oameni sunt nevrotici și adesea neliniștiți. De aceea ei se și află tot timpul în căutarea de noi aventuri și plăceri. Desfrânarea îl lipsește pe om de om de posibilitatea de a iubi cu adevărat. Așa cum întunericul nu se înțelege cu lumina , la fel și fecioria pentru un desfrânat este ca o admonestare , tulburându-și conștiința.
Cele două teme prezentate mai sus sunt des relatate în cărțile ortodoxiei noastre. Aflate la poli opuși pocăința și concubinajul se pot intersecta doar atunci când părăsim păcatul și ne pocăim, o altă cale de mântuire nu există.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu