Ziarul

miercuri, 21 septembrie 2011

Despre dușmănie(1)

      Astăzi la testul inițial la română, elevii au avut de găsit la un item cuvinte opuse, printre care și pentru prieten, unii au găsit amic, alții dușman sau ce-au mai putut și ei. Studiind și eu de-a lungul timpului personalitatea unor oameni m-am întrebat cum pot unii trăi în dușmănie. Am văzut oameni care noapte și zi trăiesc într-un război al răzbunării, în ură, în drăcuieli etc. E groaznic! Probabil trăiesc într-un infern. E atât de simplu să trăiești în armonie, în iubire, să faci din viața ta un imn al prieteniei cu propriul suflet, cu propriul gând, cu cei dragi, cu semenii. Dar e destul de greu să trăiești în armonie cu astfel de oameni care văd din scopul vieții doar dușmănie. Din păcate sunt și astfel de oameni și cred că vremurile acestea aspre au determinat înmulțirea celor ce au schimbat dragostea în ură, dacă nu cumva așa s-au născut. Probabil singurul lucru, de altfel destul de important, este să ne rugăm pentru ei. Nu știu dacă vom putea transforma vreodată dușmănia din sufletul lor în prietenie, cel puțin nu regretăm că am încercat. Și cum minuni există , poate o parte din ei vor fi salvați de această patimă.
        Dumnezeu ne spune: Iubiți pe vrăjmașii voștri, faceți bine celor ce vă urăsc pe voi; Binecuvântați pe cei ce vă blestemă, rugați-vă pentru cei ce vă fac necazuri (Luca 6, 27 -28). Așadar , nu este de ajuns să-i iertăm pe vrăjmași pentru ceea ce ne-au făcut , ci trebuie să-i socotim ca pe prietenii noștri. Cu alte cuvinte, dacă nu-l nedreptățești pe vrăjmașul tău , dar ții în inima ta dușmănie și ură față de el, încă nu ai împlinit porunca Domnului. Când îl ierți pe vrăjmașul tău, primești mai mult decât dai. De multe ori săvârșești păcate departe de ochii celorlalți. Dar gândește-te că în ziua Judecății, toate acestea vor ieși la lumină dinaintea întregii omeniri și atunci, suferința ta va fi fără margini, căci conștiința te va arde. Dar dacă îl ierți pe aproapele tău , poți scăpa de această durere și rușine fără sfârșit. Ne încredințează de aceasta însuși Dumnezeu: Că de veți ierta oamenilor greșalele lor, ierta-va și vouă Tatăl vostru Cel ceresc. Iar de nu veți ierta oamenilor greșalele lor , nici Tatăl vostru nu vă va ierta greșalele voastre (Matei 6, 14-15).
                                                                                                     ( Sfântul Ioan Gură de Aur)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu