Acum o lună pe 7 ianuarie scriam „Primul pas în lumea gândului creștin”, îmi exprimam dorința de a scrie pentru a evidenția teorii și practici din lumea creștină , dar și necesitatea de a învăța de la alții, discutând , schimbând impresii, împărtășind gânduri și trăiri ortodoxe.
După 36 de postări, 27 în ianuarie, 9 în februarie pot trage niște concluzii:
- am scris despre sfinți, despre cărți, despre suferință, despre rugăciune, despre Sfântul Maslu;
- am colorat blogul cu câteva rețete tradiționale care au avut mai mare succes decât celelalte postări căci e mai simplu să clătești puțintel ochii decât să citești, e firesc o glumă;
-1087 de vizitări, cele mai multe din România și S.U.A. și câteva comentarii, foarte puține recunosc;
- nu am realizat nicio prietenie „bloguroasă”, ceva tendințe de prietenii în Hristos;
- pentru a realiza ceva frumos e nevoie de timp, e nevoie și de aprecieri, dar și de critici;
- la un moment dat cineva care lăuda blogul poate forțat a vrut să-l transforme într-un forum, ceea ce nu i se potrivește, e prea la început pentru a sintetiza, acum se clădesc ideile, nu și concluziile, nu e momentul de dezbateri pe marile teme ale ortodoxiei.
-nu am atins, nu incă , ideea de a trezi prin acest blog o minte din drumul vieții cu multe rătăciri, pe drumul mântuirii.
- mulțumesc tuturor celor care au vizitat blogul, care au mai citit câte ceva și celor care au comentat.
-sunt conștientă că lumea credinței nu e un subiect atrăgător pentru mulți dintre noi oamenii, de aceea nu mă aștept la schimbări în numărul cititorilor, aștept cu interes să descopăr pe acei prieteni în Hristos, puțini, dar buni.
Incet incet va creste cu siguranta blogul si sigur vei gasi prieteni crestini ce au in suflet o iubire adevarata si mare pt Hristos. Subiectul despre credinta nu este neaparat mai putin atragator, doar ca sunt mult prea putini cititorii cu adevarat crestini ce simt cu adevarat credinta in sufletele lor.
RăspundețiȘtergereLegat de mine, eu comentez la postarile culinare tocmai pt ca acest domeniu este o pasiune pt mine. La celelalte postari nu comentez pentru ca m-am ratacit de o perioada buna de timp de Dumnezeu si cred ca nu inteleg cu adevarat pt a putea comenta,a spune pararea mea.
Eu iti doresc sa realizezi ce ti-ai propus vis-a-vis de blog si sa gasesti prieteni cu care poti discuta despre credinta. Oricum, felicitari pt ce ai realizat pana acum.
Despre primul alineat al comentariului tău pot spune că ai perfectă dreptate deși nu încerc sa fac din credință un succes , ci o legătură cu suflete blânde, cu oamneni ce simt, ce cred, ce au iubire creștină.
RăspundețiȘtergereApoi pot spune că nu sunt un om cu o credință desăvârșită, și la mine scârție multe lucruri, și în credință ca și în viață sunt multe lucruri de învățat și de îndreptat. Poate într-o zi din bunătatea Lui va coborî din nou pentru tine plăcerea de a trăi în Hristos. Eu spun Doamne Ajută!
Nu mă refeream la tine când spuneam despre faptul k e mult mai ușor să vizualizezi ceva pe blog decât să citești pagini întregi. O chestiune generală. Nu e nimeni obligat să citească sau să comenteze.Oricum nu mi-aș permite să pierd un fidel comentator atât de drăguț ca tin.:) Dacă ai pasiunea gătitului( la mine e mai mult o necesitate) aștept o invitație pe un blog...
Îți mulțumesc pentru urări.