Despre suferință(4)

      În prezent la Sfântul Maslu mă rog cu nevrednicia mea în mod special pentru 2 persoane apropiate sufletului meu: una traversează prăbușirea printr-o boală sufletească, cealaltă se luptă cu o boală ce de multe ori șochează când i se pune diagnosticul.

        Mă doare când oamenii suferă și aș vrea să-i ajut , dar cum nu sunt bogată ca să-i ajut financiar și nici nu am un moral puternic ca să-i susțin psihic până la cele mai profunde trăiri, încerc să mă rog pentru ele. Mă întrebam zilele acestea cum ar putea învinge ele boala și cum nu-mi place să filozofez prea mult am căutat repere, inclusiv la duhovnic. Și sfaturile lui , dar și ceea ce am citit urmează aceeași pași: spovedanie, rugăciune individuală, comună , inclusiv și alte Sfinte Taine, mai înainte de toate o abandonare totală de gânduri negative și încrederea totală în Dumnezeu. Cuvintele mele sunt nesemnificative căci atunci când trăiești asemenea suferințe le simți atât de profund încât oricât m-aș strădui să exprim ceea ce simt creștinii suferinzi nu aș reuși să redau lupta cu boala, îndoielile, căderile, urcușurile. Îmi aduc aminte că vorbeam odată pe mess cu persoana bolnavă de cancer și-i spuneam că după această suferință va renaște și că viața ei va căpăta alte conotații după această experiență, deși eu mă puneam în postura ei și trăiam profund această discuție, emoționată la maximum îmi dau seama că pe ea nu o mișcau gândurile mele căci ea era bolnava, ea lupta cu cancerul, pălăvrăgeala mea era probabil o țintă supraficială.

         Draga mea persoană bolnavă sufletește ...voi scrie câte ceva sub o altă temă.

         Despre tânăra mea cunoștință bolnavă de cancer, îi apreciez mult lupta, e foarte puternică psihic, asta o face să nu se dea bătută și are doar 39 de ani.

         Dacă aș face un sondaj aș întreba ce boală vi se pare mai grea, cea fizică sau cea sufletească?

         Astăzi voi prezenta pe scurt lupta cu cancerul a unei tinere doamne din Grecia , povestea acestei biruințe m-a impresionat și mi-am dat seama cât e de greu , pare aproape imposibil să fii capabil să poți învinge această suferință. Minunile totuși au loc și nu sunt întâmplătoare. Am trăit și eu minuni în viața mea , dar comparate cu cea a învingerii cancerului sunt micuțe.

         Acum câțiva ani mi-a murit un coleg de cancer, l-am condus pe ultimul drum ... a descoperit boala târziu și s-a stins foarte repede, nu i-au spus cei apropiați ce boală are, a murit cu speranța că va fi bine... poate așa ar trebui să trăim cu toții, cu speranță până în ultima clipă și mai ales cu dorință de mântuire.
         Doamna M.M. , de 42 de ani , profesoară la gimnaziu în suburbiile Atenei , mamă a trei copii, a fost salvată de cancer de Sfântul Partenie. A amânat o operație de fibron pe care a descoperit-o după ultima naștere , deși medicii, dar mai ales duhovnicul o sfătuiau să nu o mai amâne. Duhovnicul i-a spus că :„veți intra într-un tunel întunecat , dar veți ieși la lumină”. Și vestea cancerului a venit după operație ca un fulger după cerul senin. La început duhovnicul a sfătuit-o să se lase pe mâna medicilor. A început paralel rugăciunile ei, ale celor dragi, ale celor de la mănăstirile la care mergea sau cărora trimitea să se roage, inclusiv a unei rude , călugăr la Sfântul Munte care se ruga zi și noapte. După puțin timp de la începerea tratamentului medicul o înștiința că situația e foarte grea și că nu știa dacă se mai poate face ceva. A fost momentul când mai exista doar o speranță: puterea Preabunului Dumnezeu și a sființilor Lui. Se ruga cu inimă zdrobită, ea, soțul ei și numeroși slujitori de la mănăstiri și nu se simțea singură. Nu știau copiii , nici mama ei. Deci i-a protejat pe cei dragi. Drumul spre Golgota a continuat cu tratamente dure care nu au dat rezultate. În fiecare zi făcea semnul Crucii cu ulei sfințit adunat de la diferite pelerinaje și spunea troparul Sfântului respectiv pentru fiecare ulei, separat. Adică multă rugăciune. M-au surprins eforturile acestea spirituale, câte drumuri, câte pelerinaje, câte rugăciuni, noi oamenii sănătoși nu facem atâtea, cum reușea un trup istovit? Când uleiul sfințit era aproape de sfârșit sfinții îl inmulțeau ca semn că îi este aproape. Tot de la început a purtat asupra ei o panglică sfințită pe Sfântul Brâu al Maicii Domnului, folositor pentru nașterea de copii , dar prin care s-au tămăduit și o mulțime de bolnavi de cancer. Au urmat diferite tipuri de rugăciuni pe care le făceau  zilnic și cu sfatul duhovnicului , legându-se astfel de viață. Când durerea trupească și sufletească era într-atât de puternică încât nu o mai putea suporta , voia să fugă și să plece departe și să strige din răsputeri , ca să scoată dinlăuntrul ei strigătul de durere pe care îl înăbușea și-l îneca în ea , pentru că avea trei copii pe care îi proteja...câți dintre noi nu avem momente când vrem să plecăm departe și să uităm de suferință, gândiți-vă cum simte asta un bolnav de cancer? Când nu mai putea începea să plângă, plângea fără încetare. A trecut și prin alte etape ale bolii, într-o zi l-a descoperit pe Sfântul Partenie. După lungi rugăciuni și pelerinaje atât părintele duhovnic , cât și unul din călugări au primit aceeași veste: „Să lase totul în seama Sfântului Partenie și să oprească tratamentele prescrise  de medici”. A trecut mai mult de un an de când a oprit chimioterapia , dar agonia ei nu a încetat. Avea mereu probleme. În toate aceste etape a trăit și minuni în lungile chinuri și pelerinaje, simțea mireasmă plăcut mirositoare a sfinților pe care îi chema cu atâta credință să-i aline suferința. Prin asta trebuie să înțelegem că lupta cu cancerul este mai grea decât pare și niciodată nu putem să o ducem singuri. Credincioasa a povestit cum de multe ori durerea era insuportabilă și-i chema pe sfinți în ajutor, învățase rugăciunile pe de rost, și sfinții veneau să o ajute, îi luau durerea și ea plângea de bucurie. Dintre toți, Sfântul Partenie a readus-o la viață , acum este sănătoasă pe deplin , se îngrijește de casă și copii, predă elevilor , are putere și răbdare să facă multe. „Dar cel mai important este că trăiesc noua mea viață foarte diferit , mult mai frumos ca mai-nainte”. Îi este recunoscătoare părintelui duhovnic care a condus-o pe drumul cel sigur.
       Eroina aceasta trăiește în Grecia, povestea ei este reală și am avut ce învăța , e cutremurătoare și sper să fie model și pentru alți bolnavi de cancer. Am descoperit cu ocazia aceasta și pe Cuviosul părintele Porfirie , considerat cel mai mare făcător de minuni din secolul XX. Voi căuta să citesc viața și sfaturile pline de putere ale acestui vrednic urmaș al Sfinților Nicolae al Mirelor Lichiei și Spiridon al Trimitundei, marii făcători de minuni.
     M-a impresionat și pe mine răbdarea acestei femei , răbdare cu adevărat mucenicească. Acum o înțeleg mai bine pe suferinda mea de cancer că în fața acestei boli cuvintele nu au o prea mare importanță, ci rugăciunea și toate celelalte.
     Sfântul Porfirie să-i ocrotească pe toți bolnavii de cancer, deasemeni Brâul Maicii Domnului sau oricare sfânt pe care îl găsesc ei în lupta aceasta grea, toți mijlocitori către bunul Dumnezeu, pe care îl rog cu neputință să n-o uite nici pe ea, în drumul către mântuire. Doamne ajută!