Așa cum am precizat tema Suferinței ne preocupă pe toți, fiecare suferim în viață , fie fizic, fie sufletește, avem momente când suntem invadați atât de profund de suferință încât avem impresia că nu mai putem ieși din ea. De multe ori vorbim de cumpene , de momente în care totul atârnă ca un fir de ață, ne prăbușim și nu mai avem putere să ne ridicăm...e atât de greu ...și cârtim...unii dintre noi de la început căci nu suportăm să ieșim din normalitate, din tihnă , din binele existent mai devreme , alții dintre noi cârtim din când în când , e ca o fisură într-un ocean de speranță , iar alții nu mai cârtim, am ajuns să-l înțelegem pe dreptul Iov, ne-a cutremurat profund modelul lui de luptă , am ajuns sa-i simțim patimile lui Iisus, să urcăm alături de el Golgota, o! și când credem că nimic nu ne mai poate tulbura , când am trăit atâta suferință și ne-am vindecat alături de modele precum Iov și Iisus , ne prăbușim de acolo de sus mai profund , mai adanc, ne doare prea mult, dar nu mai cârtim , poate rămân niște ecouri , niște mici frânturi cârtite, acum reușim să ne înălțăm din nou și drumul e mai lin cu cât prăbușirea a fost mai puternică, deci , dragii mei suferinzi , așa simt eu drumul către mântuire, poate greșesc căci sunt doar un simplu om neștiutor, atât de micuț printre oameni , un singur lucru e cert -în lupta aceasta cu tot ce-i rău, cu tot ce-i nedrept, cu tot ce-i murdar și pustiu, în lupta cu suferința , există o singură Cale spre biruință, un drum care uneori e greu sau chiar foarte greu , e o potecă ce nu înseamnă bogăție materială, desfrâu, rătăcire, Calea aceasta e Lumina, e Iubirea, e Viața, e te iubesc rostit suprem și necondiționat, e tot ce poate fi mai pur și adevărat, EL E TOTUL, e mereu cu noi , cereți-I răbdare și putere să puteți îndura când vă este greu, la finalul luptei se poate obține MÂNTUIREA. Doamne ajută-ne pe noi toți, te rugăm!
SCRII FOARTE BINE,SIMPLE PAROLE DAR CAT ADEVAR.....BRAVO FETITA....PUPICI
RăspundețiȘtergereFoarte frumoasa postare! Aveti un suflet tare cald de puteti scrie atat de frumos. Cred ca iubirea pt Dumnezeu, credinta ne face mai buni si ne ajuta cel mai mult in trecerea peste cumpene. Lipsta ei te face pesimist. Asta am invatat din proprie experienta si spun asta cu tristete caci acum ma aflu in perioada pesimista.
RăspundețiȘtergereCarmen
Pentru Fely, primul comentariu , vă mulțumesc, am vrut ca prima postare despre suferință să fie 100% din sufletul meu , am exprimat ceea ce simt, ceea ce trăiesc. Mă bucur k deși suntem departe nu m-ați uitat, aștept pe mess să-mi spuneți ce mai faceți. Pupici
RăspundețiȘtergereCarmen, îmi pare rău că treci prin acea perioadă grea, de prăbușire. Dacă vrei putem vb și pe mess. Nu am dreptul să dau sfaturi, te rog doar nu lăsa prea mult k răul să-ți facă și mai mult rău, luptă, dacă nu poți singură, caută un duhovnic pentru sfat și rugăciune. Doamne ajută!
RăspundețiȘtergerefoarte frumos articolul tau (ca de obicei)! dar, daca tot ai adus in discutie acest subiect, care, cred eu, e foarte accesibil pentru fiecare dintre noi, tocmai prin aceea ca fiecare dintre noi mai devreme sau mai tarziu trece prin suferita,propun sa dezbatem un pic mai profund subiectul. Desigur, e foarte simplu sa repetam ca niste papagali frazele preotilor: Dumnezeu ne da suferinta pentru ca prin ea sa ne purificam, sa ne incerce, sa ne ajute sa cautam mereu Calea si sa ne intoarcem , prin credinta, la ea. Eu iti propun, draga Magda, tie si cititorilor tai sa discutam argumentat si sa incercam sa intelegem ideea de suferinta pornind de la doua intrebari:
RăspundețiȘtergere1. Cum ramane cu suferinta semenilor nostri care nu sunt crestini? Daca Dumnezeu e asa de bun si ne iubeste asa de mult, de ce a ingaduit bomba atomica si moartea atator oameni in Hiroshima si Nagasaki? de ce a ingaduit Holocaustul? de ce ingaduie ca in fiecare an sa moara milioane de copii din Africa din cauza malnutritiei?
2. Minunata pilda a lui Iov: a inghitit picatura cu picatura pana nu a mai putut. Si intr-un final, punandu-i pe umeri atatea, Dumnezeu n-a reusit sa obtina decat transformarea lui dintr-un drept credincios intr-un om disperat, nefericit, razvratit. Si atunci eu te (va) intreb: raul impins la extrem scoate el oare la lumina partea frumoasa si curata a omului sau doar zadaraste fiara?
Mi-ar placea foarte mult sa discutam despre cele de mai sus, deoarece eu insami mi-am pus adesea aceste intrebari, fara sa le gasesc raspuns.
cu drag,
Teo