„Trupul poate fi vestejit repede prin post , dar nu e deloc ușor ca sufletul să se smerească așa ca el să rămână mereu smerit, și nu e cu putință degrabă. Socotesc că trebuie să mâncăm atât, încât, după ce am mâncat, să mai vrem să ne rugăm; încât duhul să fie întotdeauna aprins și să năzuiască nesăturat spre Dumnezeu ziua și noaptea. ” („Despre cât trebuie să mâncăm” , Sfântul Siluan)
„Fiul meu, ai să auzi acum despre o altă rătăcire, ca să știi să te păzești. Mulți se îngrijesc de o singură virtute și depun toată silința lor pentru realizarea ei. De exemplu, să spunem postul , adică să nu se consume ulei sau mâncare gătită sau altele asemenea. Își îngrădesc astfel libertatea, crezând gândului lor că totu-i este să postești. Și, practicând această virtute, sfătuiesc și pe alții s-o facă , spunându-le că aceasta este singura cale și plinătatea tuturor virtuților și asigurarea mântuirii sufletului , socotind că are atâția ani de când nu a mâncat ulei sau mâncare gătită sau altceva asemenea. Noi credem că acesta a devenit rob postului ținut din propria lui voință și crede că cine nu face la fel nu se va mântui sau este pe un drum rătăcit. Noi îl întrebăm:„ Omule al lui Dumnezeu, spune-mi, în atâția ani de post, ce ai căștigat? Arată-mi rodul postului tău îndelungat și mă voi convinge. O, omule, tu, pentru stăpânul tău, postul, ai depărtat pe alții de mila lui Dumnezeu. Oare toți oamenii sunt de aceeași constituție și au aceeași putere a trupului ca tine, de ceri tuturor să fie ca tine?” („Despre post ca virtute unilaterală”, Gheron Iosif)
„Să ne apropiem, așadar, de post cu mare smerenie, înțelegând că nu-i decât o foarte lumească și foarte modestă cale de înaintare spre Hristos. Dacă ne înfrânăm numai de la unele bucate, fără a însoți postul de strădania înbunătățirii și înduhovniciri noastre , a prefacerii ființei noastre lăuntrice (spre a face dântr-însa, cum scrie Sfântul Apostol Pavel, o făptură nouă, căci Hristos cu adevărat poate face din fiecare o asemenea făptură nouă), postul nostru nu va fi privit altfel decât ca o cârpă lepădată. Numai însoțind postul , adică abținerea de la mâncare, cu înduhovnicire, îmbunătățire și prefacere lăuntrică, îi vom da caracterul de jertfă cu bun miros care să-l poată face primit de Acela pe Care-L iubim și în Care credem”. (Pr. Nicolae Steinhardt)
„Postul nu înseamnă doar înfrânare de la mâncare, ci mai ales o strictă înfrânare a simțurilor. Atunci când simțurile sunt hrănite din lucruri din exterior, ele transmit o cantitate corespunzătoare de otravă minții și inimii, care ucide viața în Domnul a bietului suflet. Părinții noștrii ne învață de curățirea minții de năluciri și de gânduri păcătoase și de curățirea inimii de sentimente care o întinează. În plus, ei ne învață că noi trebuie să alungăm orice rău de la bun început , pentru a păstra sufletul curat. De îndată ce orice gând rău se apropie chiar pe nesimțite , este absolut necesar să-l alungi și să spunem de îndată Rugăciunea lui Iisus. Și, atunci când în acest mod noi înfruntăm gândurile care vin de la simțuri și de la diavol, foarte curând vom simți bucuria și câștigul dobândite din postirea simțurilor. Trezvia înseamnă atenție la gânduri , năluciri sau mișcări ale simțurilor , este o forță spirituală care se opune răului ; este o percepție clară , adică mintea vede ispitele de la depărtare și fuge, luându-și măsurile de siguranță necesare: trezvia apare atunci când mintea supraveghează inima și gândurile care ies din ea. („Despre post și trezvie”, Părintele Efrem Iosif)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu