Intrarea Maicii Domnului în Biserică

      Intrarea Maicii Domnului este sărbătorită în fiecare an, pe 21 noiembrie. Este sărbătoarea în amintirea zilei în care, Sfinții Ioachim și Ana au adus-o pe fiica lor Maria, în vârstă de trei ani, la templu. Aici a fost întâmpinată de marele preot Zaharia.

        Împlinindu-se trei ani de la nașterea Maicii Domnului, dumnezeieștii părinți Ioachim și Ana și-au adus aminte de făgăduința pe care au făcut-o lui Dumnezeu mai înainte de a se naște fiica lor, Fecioara Maria. Căci ei, fiind oameni sterpi și neroditori, numai prin rugăciuni, post și milostenie au dobândit pe această dumnezeiască pruncă, Maria. „Doamne, de ne vei da nouă un prunc, ziceau ei, noi îl vom închina Bisericii Tale pentru toată viața, numai să nu ne lași sterpi și neroditori, spre ocara lumii”.

       După ce s-au sfătuit cu rudeniile lor, Sfinții Părinți Ioachim și Ana au adunat multe copile nevinovate și curate, de o vârstă cu dânsa și mai mari din Nazaret, ca să petreacă pe această copilă sfântă până la Ierusalim cu făclii aprinse în mâini, cu cântări și cu psalmi. Și au pornit din Nazaret spre templul din Ierusalim cale de peste 150 km, mergând trei zile în șir. Și era o minune mare și prealăudată acea dumnezeiască adunare alcătuite din rudele Preasfintei Fecioarei Maria. Pe cale cântau mai cu seamă psalmii lui David și cele ce se potriveau cu această mare taină și ducere a Maicii Domnului în Sfânta Sfintelor, zicân așa: Ascultă fiică și vezi și pleacă urechea ta și uită poporul tău și casa părintelui tău. (Psalm 44,12). Adică uită pe tatăl tău și pe mama ta , că a poftit Împăratul - adică Dumnezeu - frumusețea ta, cum zice psalmul 44, și te cheamă în Sfânta Sfintelor.

       Zaharia știa, ca prooroc, că această copilă este mai sfântă decât Sfânta Sfintelor, pentru că ea va purta în sine, pe Acela Care stă în Sfânta Sfintelor, cea nefăcută de mână, în ceruri, pe Arhiereul bunătăților celor viitoare, cum zice Sfântul Apostol Pavel. După ce s-a închinat jertfelnicului celui de aur și la sicriul legii Domnului, au luat-o și au dus-o în casa fecioarelor și a locuit acolo împreună cu ele 12 ani. Numai rugăciunea o făcea în Sfânta Sfintelor.

       Dar cum a trăit Feciora Maria la templu 12 ani?  Templul lui Solomon, care fusese refăcut de Zorobabel, avea în jurul lui 90 de camere, cum arăta vechiul istoric iudeu Iosif Flavius. Treizeci de camere, în partea de jos, erau destinate văduvelor care își duceau văduvia în curățenie, în post și rugăciune și erau pururea în templu. Deasupra acestor camere erau alte treizeci de camere în care locuiau nazoreii, un fel de călugări ai Legii Vechi, care trăiau necăsătoriți, asemenea călugărilor de astăzi. Deasupra acestor camere, la etajul al doilea, erau alte treizeci de camere unde petreceau fecioarele templului.

        Toți credincioșii care voiau să păstreze fetele lor curate până la măritat, le aduceau la templul lui Solomon și le dădeau sub îngrijirea preoților și arhiereilor , să petreacă în rugăciuni și cântări, cosind veșminte și vroderii și spălând și curățând templul.

       Fecioara Maria priveghea de seară până dimineața în Sfânta Sfintelor, cugetând adânc și rugându-se lui Dumnezeu, în răpire și în extazul minții. Acolo se ruga pentru mântuirea întregului neam omenesc . În zorii zilei adormea puțin, apoi iar se scula la rugăciune. Și era pururea în genunchi de la ceasul al treilea până la al noulea , când se ducea la locașul fecioarelor și începea lucrul mâinilor. Însă, cum spun Sfinții Părinți, pururea era în rugăciune și cugetare la legea lui Dumnezeu ziua și noaptea. Seara la ora șase venea Arhanghelul Gavriil și-i aducea Fecioarei Maria hrana îngerească din cer în Sfânta Sfintelor. Așa s-a hrănit ea timp de 12 ani, nu cu hrană pământească , ci numai cu hrană cerească adusă de Arhanghelul Gavriil. Fecioara Maria petrecea neîncetat în rugăciunea inimii și îl odihnea pe Dumnezeu în gândirea ei cu lacrimi și extaz.  Pentru aceasta arhanghelul o slujea, o hrănea și o păzea pentru că era biserică a Dumnzeului celui viu și se pregătea să fie sălaș al Mântuitorului lumii, pe Care nu-L încape cerul și pământul. (Părintele Ilie Cleopa)