Toma numit „necredinciosul” este un model de credință, în niciun caz nu a fost ceea ce pare la prima vedere.
„Cred, Doamne, ajută-mi necredinței mele!” o spunem de multe ori, expresia poate fi comparată cu „Dacă nu voi vedea , în mâinile Lui , semnul cuielor , și dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor , și dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui , nu voi crede” (Ioan 20,25).
Apostolul Toma nu se îndoiește de faptul că Hristos a înviat , ci de faptul că Hristos Se află după învierea Sa într-un trup care nu mai poate fi văzut. Toma nu caută un temei palpabil pentru Învierea Domnului , ci pentru semnele stricăciunii din trupul nestricăcios. Din toate arătările de după Înviere , nici una nu a atestat într-un mod atât de evident , ca în descoperirea făcută lui Toma , că Hristos se află prezent în mijlocul ucenicilor nu ca o nălucă , ci cu trupul Său cu care pătimise pe cruce.
Strigătul lui Toma „Domnul meu și Dumnezeul meu” (Ioan 24,28) nu exprimă căința pentru vina de a se fi îndoit de Înviere, ci totala sa predare în mâinile Aceluia pe care Îl recunoaște drept Dumnezeu întrupat.
Îndată după ce Toma s-a învrednicit să-L privească pe Mântuitorul în chipul său de om și de Dumnezeu , Hristos spune: „Pentru că M-ai văzut , ai crezut. Fericiți cei ce n-au văzut și au crezut!” (Ioan 24, 29). Dacă ne întrebăm „în ce au crezut ca să primească fericirea ?”, răspunsul e simplu: în mărturia Apostolilor. Așa că citatul:„Fericiți cei ce n-au văzut și au crezut!” nu este o mustrare adusă lui Toma , pe baza celor văzute de el și de Apostoli , noi de vom crede, vom putea fi fericiți. Noi nu mai avem nevoie de alte arătări din partea lui Hristos , ci doar de a crede.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu