Cartea cu acest titlu o am de la o măicuță , am ales-o de la ea când am fost internată în spital în 2004, atât cartea, cât și ea, măicuța , au fost prilej de mângâiere al acelui moment din existența mea.
Din minunile Maicii Domnului, Editura Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, Iași , 1990, conține 69 de minuni ale Măicuței.
Personal cred în puterea rugăciunii Măicuței și ea este mijlocitoarea mea către Dumnezeu în necazuri, în suferințe și în împlinirea unor dorințe. Enumăr doar 3 din momentele când Măicuța m-a salvat din momente grele: în ziua definitivatului m-am trezit că nu sunt trecută pe listele de concurs și mai erau doar câteva minute până să înceapă prima probă, am crezut că mă prăbușesc și fizic și moral când o secretară de la universitate mi-a zis că trebuia să verific listele până în ziua concursului, cu mari rugăminți la ea a cedat și s-a apucat să-mi caute dosarul, după momente bune care mi s-au părut veacuri am fost trecută la coada unei liste. Secretara a fost așa negativistă încât m-a determinat să cred că dosarul meu nu există și că voi pierde concursul înainte de a da probele. Minutele cât am căutat listele , cât am căutat secretara, cât a fost căutat dosarul, cât am fost trecută pe liste, cât am fost strigată în sală după 200-300 de persoane mi s-au părut o veșnicie, la un moment dat mi s-a făcut rău, m-a încurajat un coleg; când m-am simțit răvășită , neputincioasă, când am crezut că am pierdut munca mea atât de susținută, cu sufletul plângând m-am rugat Măicuței , am implorat-o să mă ajute , să mă scoată din această neputință și ea m-a ajutat. Este grabnic ajutătoare! Această încercare m-a mobilizat atât de bine încât când am citit subiectele am început să scriu într-un flux continuu poate pentru a demonstra că meritam să fiu pe acea listă.
În anul școlar când mi-am dat gradul II m-am internat de 2 ori, mă simțeam groaznic , a fost cea mai grea perioadă din viața mea, eram secătuită de energie, foarte slabă...a fost perioada când am murit secerată de o suferință nemiloasă care nu venea de la mine...de aceea, dragii mei, eu înțeleg atât de bine suferința și sunt capabilă să mă transpun în suferința oricărei persoane, suferința se înțelege numai dacă o trăiești ... la capătul suferinței am renăscut , am primit o nouă viață. Oare mi-aș putea eu permite vreodată să uit că sunt un om născut a doua oară? Oare mi-aș permite vreodată să nu-i cinstesc pe sfinți, să o uit pe Maica Domnului? NU! Nu pot să uit pe cei care mi-au dat viață pentru a doua oară, pe cei care mi-au dat șansa să fiu bună măcar și pentru o zi, de aceea mă lipesc ca un magnet de cei care poartă în suflet aceeași comoară: iubirea creștin ortodoxă. Revenind la minunea a doua - la examenul de grad II care a fost precedat de o grea și lungă suferință , la proba a 2a de concurs: mate scris, după ce am tratat f bine un subiect, mediocru al doilea, aveam 6-6,5 insuficent pt a trece proba, problema, al treilea subiect, grea, nonstandard, am încercat-o și nu-mi ieșea calea de a o rezolva. Simțeam că pierd iarăși munca mea, că mă prăbușesc, văzând că mai am câteva minute și nu reușesc să obțin o soluție, am lăsat pixul jos, m-am uitat în jur, și apoi m-am rugat cerând luminare, iar Măicuța a fost grabnic ajutătoare și am scris o rezolvare încheiată când ni s-a spus să punem pixurile jos. Am luat 8, deci rezolvarea mea a fost punctată cu 2-2,5 puncte din 3. Fapul că am luat gradul II când nimeni în situația mea nici nu ar fi încercat să dea examenul spune cât mă iubește Dumnezeu și Prietenii mei cerești, ei m-au ajutat prin această reușită să înving mai ușor suferința din acea perioadă.
Despre a treia minune aleasă spre prezentare am scris recent pe blog, e cea în care am obținut titulatura pe județul Bacău. Reiau doar o întâmplare despre care nu am pomenit. Cu câteva zile înainte de ședința publică eram atât de supărată, se acumulase multe probleme în viața mea, mă simțeam istovită, am ieșit din casă, ploua și era rece, lacrimile mi-au invadat obrazul , dar și sufletul, aveam nevoie de o mângâiere cerească, se împlinea un an de la grad și mi-am îndreptat pașii spre Biserica Sfântului Gheorghe spre a-i mulțumi pentru ajutorul primit anul trecut. Eram în starea aceea în care și de un cățel ți-e milă, darămite de un om, m-am lipit de un zid al bisericii și am plâns în hohote, am scos toată durerea din sufletul meu, am citit pe zid :„Bucură-te cea plină de har, Domnul este cu tine.”Acesta era semnul meu! Îngerul Gavriil la Buna Vestire i-a spus Măicuței vestea Nașterii. Iar mie Măicuța mi-a vestit că orice s-ar întâmpla în viață este alături de mine și că Domnul este alături de mine.
Cei ce cred vor înțelege minunile alese de mine spre a le prezenta și se vor bucura la vestea unei minuni.
Vă doresc minuni care să vă invadeze sufletul de bucurie și viața de Lumină! Amin
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu