PreaSfântă Maică și Fecioară
Nădejdea sufletului meu
Tu ești a mea mijlocitoare
La milostivul Dumnezeu.
De n-ar avea la ceruri lumea
Rudenie de pe pământ
Atunci ar fi pustie viața
Asemenea unui mormânt.
De nu erai tu primăvară
A veacului înțelenit
Ar fi rămas de-a pururi iarnă
Și soarele n-ar fi zâmbit.
De n-ar fi revărsat tu zorii
Peste pământul adormit
Atuncea umbra cea de moarte
Ar fi rămas fără sfârșit.
Dar astăzi Preacurată Maică
Când toți ne-am abătut la rău
De nu te vei ruga fierbinte
Ne părăsește Fiul tău.
Trimite semn de pocăință
Norodului neadormit
Și adu iarăși la credință
Pe sufletul cel rătăcit.
Dezleagă Preacurată Maică
Cătușele celor robiți
Și dăruiește-le răbdare
Creștinilor năpăstuiți.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu