Reiau o veche temă pentru că am găsit un articol care subliniază ceea ce spuneam anterior într-o manieră teologică.
Dumnezeu nu stă indiferent față de creație, nu-i spune omului :„mai mult de atât nu am putut face”. Unii dintre noi avem de parcurs un drum mai abrupt în viață , asta nu înseamnă că cel ce ne-a creat este nedrept. Adevărul la Dumnezeu se identifică cu existența , iar căderea din adevăr se identifică cu căderea din existență. Ceea ce ni se arată nouă a fi rău , nu este rău și în ochii lui Dumnezeu.
Când vedem suferința în lume, nu trebuie să credem că Dumnezeu Și-a încetat prezența în ea, că Și-a întors spatele de la noi. Înainte de orice, Dumnezeu ne este Tată. Iar în această calitate El nu lucrează contra lumii . Să avem credința că de vreme ce Dumnezeu a îngădiut anumite neputințe , le-a îngăduit pentru că ne vrea binele. Dumnezeu ne oferă ceea ce ne este de trebuință.
Dumnezeu ne cheamă la Sine prin diverse moduri. Dar El doar ne invită la dialog, nu intră în om decât dacă acesta îi deschide inima. El ne oferă libertatea. Nu ne obligă să-L iubim. El doar cheamă la iubire , nu constrânge. Așa spunea un sfânt părinte:„ Dumnezeu se dăruiește oamenilor pe măsura însetării lor după El. Celor care nu pot să bea mai mult, le dă doar o picătură. Dar ar dori să le dăruiască mări întregi , pentru că , la rândul lor, creștinii să potolească setea lumii.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu