Minunea mea

   Am folosit de multe ori expresia: „minunea mea”, în contexte diferite , dar de fiecare dată cerută de la Dumnezeu. Trebuie să recunosc că în viața mea lucrurile s-au realizat mai greu pe toate planurile , de multe ori am ajuns să cer minunea mea.

    Mă gândeam astăzi dacă e corect să cer minuni, ce drept am eu un simplu om să realizez niște lucruri ce par imposibile . Au fost multe situații când nu reușeam să ies dintr-o problemă, să obțin ceva, să rezolv ceva și intram în imposibilitatea ființei umane de a ajunge la împlinire. Ceea ce printre noi oamenii este imposibil la Dumnezeu este cu putință. Și zilele acestea trăiesc o mare neputință ce-mi invadează ființa și mă face mică și neînsemnată. Și ziua decisivă a finalizării acestui lung șir de gânduri, de așteptări este marți, 10 mai 2011. Am străbătut cei „2000 de km pentru aflarea adevărului” în drumurile mele Iași- Bacău în 2009, în 2010 și în 2011, între cele două inspectorate școlare. 3 ani în care am vrut să obțin un transfer de titulatură de pe Iași pe Bacău, în  2009 am obținut o detașare într-un loc uitat de lume, dar avantajos ca și navetă și mod de adaptare, în 2010 am primit o detașare într-o localitate superbă, cu o școală mare, o clasă de elevi pe gustul meu. Ce voi primi în 2011? Nu mai am dreptul la detașare, e ultimul an în care pot face pretransfer, e ULTIMA ȘANSĂ. E atâta  dorință în mine de a reuși , de a obține postul meu în locul și școala potrivite mie. Așa mă rog, dar așa se roagă și cei 150 de colegi care vor ca și mine o apropiere de domiciliu. Nu vreau postul nimănui și nu vreau să supăr pe nimeni. De aceea aștept din înalt mângâiere și împlinire, la cum stau lucrurile teoretic nu am nicio șansă, nici cea mai mică șansă. De aceea am nevoie de o minune și o aștept din luna martie. Minunea mea!

    Am citit despre minuni și voi prezenta câte ceva:

    1. Minune= fapt extraordinar , supranatural, lucrare divină. Minunile săvârșite de Mântuitorul au fost diverse: vindecări, alungări de demoni prin cei îndrăciți, învieri de morți.

    2. Minunat este , cu adevărat  faptul că Dumnezeu săvârșește binefaceri cu noi prin întâmplări care nu par favorabile și plăcute , ci potrivnice și neplăcute.

    3. O altă înțeleaptă dar obișnuită pedagogie a lui Dumnezeu este aceea că atunci când întâmpinăm viclenii și greutăți, nu intervine îndată pentru a ne ajuta , ci mai întâi ne lasă să ne chinuim un timp și mai târziu săvâșește minunea. De ce? Pentru a ne feri de nerecunoștință și nemulțumire. De regulă , când ieșim din necazuri , uităm și de amărăciunea lor și de Dumnezeu Care ne izbăvește de ele. De multe ori credem că singuri am reușit să scăpăm de nenorocirile care au dat peste noi . De aceea Dumnezeu îngăduie ca mai întâi să ne lovească încercările și mai târziu vine să ne salveze.

     4. Când Dumnezeu vrea să ne ajute , nimeni nu-L poate împiedica . E de-ajuns atunci o armă a lui Dumnezeu , e de-ajuns un om al Lui, e de-ajuns doar un semn al Lui , pentru a fi biruiți și cei mai puternici vrăjmași. Noi ne rugăm la Hristos , zicând: „Doamne, spune un cuvânt și vrăjmașii Tăi se vor împrăștia, spune un cuvânt și cetatea Ta se va izbăvi. Spune un cuvânt și poporul Tău va birui”.

      5. Dumnezeu are multe feluri de leacuri pentru mântuirea noastră. Fiecăruia îi dă ceea ce are nevoie. Căci fiecare are nevoie de un leac. „Cine se poate lăuda că are inima curată? Sau cine va cuteza să spună că e curat de păcate?”(Pilde 20,9). Nu există om cu desăvârșire drept, cu desăvârșire virtuos, cu desăvârșire curat de păcat. La fel de adevărat e că nu există om păcătos care să nu fi săvârșit și vreun lucru bun, oricât de mic.

       Când suferim pe nedrept trebuie să știm că asta se întâmplă cu îngăduința lui Dumnezeu, fie pentru a ne spăla păcatele , fie pentru a primi cununa.

        Dumnezeu îl iubește pe cel care păzește poruncile Sale. Pe acela , zice, „îl voi iubi și Eu Mă voi arăta lui” (Ioan 14,21). Nu pe cel care are bogății , nu pe cel care este sănătos, ci pe cel „care păzește și împlinește poruncile Mele.”

         Dacă cineva se îngrijește de mântuirea lui, este imposibil să piară . Dumnezeu nu-L va părăsi în greutăți și primejdii.

        Când Dumnezeu vede că povara ispitelor depășește puterile noastre , își întinde mâna și ne ușurează de greutatea prisositoare , însă dacă vede că suntem nepăsători pentru mântuirea noastră , ne părăsește lăsându-ne neajutorați.

                                                      Din Sfântul Ioan Gură de Aur