„Ne vorbeste Părintele Cleopa” , volumul 2

Am scris despre primul volum la începutul acestui blog, în primele zile.
A venit rândul celui de-al doilea volum.
L-am cumpărat de la Mănăstirea Sihăstria, 26 iunie 2005, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2004.

     Cartea este structurată pe mici capitole sau povestioare, părintele ne vorbește despre Sfânta Spovedanie, Sfânta Împărtășanie, Sfânta Cruce, despre dragostea de  Dumnezeu, despre felul lacrimilor, despre moarte, despre Rai, despre iad, Judecata de apoi.

       Câteva condiții pe care trebuie să le împlinească spovedania:

        - să se facă înaintea duhovnicului;

        - să fie completă;

        - să fie făcută de bună voie;

        - să fie făcută cu umilință;

        - să nu fie prihănitoare, adică să nu dăm vina pe nimeni;

        - să fie dreaptă;

        - să fie hotărâtoare.

      - Dar ce încredere avem că ni s-au iertat toate păcatele prin spovedanie?

      - Dar dumneata dacă ai spălat o rufă bine și dacă se mai murdărește , nu o speli din nou? Precum cămașa trebuie spălată , așa și sufletul trebuie spălat mereu prin deasa spovedanie. O dată în an se face spovedania generală din nou.

       Cum ne întoarcem către El cu lacrimi, cu părere de rău, cu spovedanie curată, ne și iartă. Cine are păcate mai grele trebuie să facă oleacă de canon, că Dumnezeu totdeauna este gata să ne primească și să ne ierte, căci suntem zidirea Lui.

       Taina Mărturisirii sau a Spovedaniei este una din cele șapte Taine și cuprinde patru părți:

        - prima parte este durerea inimii pentru păcate;

        - a doua este spovedania prin grai viu la duhovnic ;

        - a treia este facerea canonului, prin hotărârea în fața preotului că-l va face;

        - a patra parte, cheia Sfintei Spovedanii, este dezlegarea păcatelor, prin punerea mâinilor preotului pe capul credinciosului.

         Foloasele desei spovedanii sunt cinci:

        - păcatul nu prinde rădăcini în noi și se strică din suflet cuibul satanei;

        - omul ține minte ușor greșelile făcute de la ultima spovedanie;

        - dacă i s-ar întâmpla să cadă într-un păcat de moarte, îndată aleargă și se mărturisește, și intră în harul lui Dumnezeu, și nu suferă să aibă pe conștiință greutatea păcatului;

        - se oprește și se înfrânează de la păcate, aducându-și aminte că după puține zile se va mărturisi din nou.

        Sfânta Împărtășanie este de mare folos omului, dacă se împărtășește cu adevărat cu credință, cu pregătire și dezlegarea duhovnicului.

        Ne putem împărtăși cu adevărat în cinci feluri , în Biserica lui Hristos:

        - prima împărtășire și cea mai importantă este cea cu Trupul și Sângele Domnului;

        - a doua cale de împărtășire , după Marele Vasile, este împărtășirea duhovnicească pe calea rugăciunii;

         - al treilea fel de împărtășire este pe calea lucrării poruncilor lui Hristos;

         - a patra împărtășire este prin auz, de câtr ori am luat un înțeles duhovnicesc prin auz, de atâtea ori m-am împărtășit cu Hristos;

          - al cincilea fel de împărtășire este pe calea miridelor, a părticelelor ce se scot pentru noi la Sfânta Liturghie.

        

        Cuvântul Crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru noi , cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu. Când auzi în Sfânta Evanghelie pe Hristos, zicând: „Cel ce voiește să vină după Mine, să se lepede de sine” - adică de iubirea de sine, care ne leagă foarte mult pe toți  - , „să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie”, aici înțelegem crucea spirituală, crucea duhovnicească, pe care a purtat-o mai întâi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, nu pe umeri, ci în suflet.

       Hristos îndoită cruce a purtat. Una în suflet: suferința, răbdarea, usturimea, durerea, rușinea, scuipările, mâhnirile și întristarea.; și toate câte le ducea în suflet formau crucea cea spirituală a Domnului Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Iar a doua cruce, cea de lemn, a purtat-o pe umerii Săi și S-a răstignit de bunăvoie pe ea, pentru mântuirea lumii.

      Sunt trei feluri de lacrimi: bune, mijlocii și de la satana.

      Lacrimile cele bune sunt cele din dragoste pentru Dumnezeu. Al doilea fel de lacrimi bune sunt cele care vin din frica lui Dumnezeu. Al treilea fel de lacrimi bune sunt cele care se nasc din frica morții și din frica judecății.

       Lacrimile mijlocii, adică firești, nu-s nici bune, nici rele.

       Lacrimile rele: care se nasc din slavă deșartă, venite din mânie, de dezmierdare, din pagube.

      Vă invit să citiți povestioarele acestui mare părinte al ortodoxiei noastre!