Vorbeam despre suferință în mai multe postări anterioare, despre rugăciunile mele pentru o bolnavă de cancer și pentru o bolnavă sufletește...în ambele cazuri lucrurile s-au așezat și privesc cu pace lăuntrică zbuciumul de altădată. Dar în ultimele luni o altă rugăciune fierbinte s-a născut în ființa mea păcătoasă și neînsemnată, rugăciune pe care am rostit-o cu fiecare prezență în biserică sau în cămara sufletului meu, rugăciune născută după ce inima mea creștină s-a sfărmat în mii și mii de bucățele de suferință, drept pentru care în timp a trebuit să adun miile de bucățele pentru a forma din nou întregul, pentru ca inima mea să se întregească în Hristos fără această suferință. Să nu mă întrebați de câte ori am sângerat sufletește sau de câte ori lacrimile mi-au invadat ființa...dar suferința aceasta alături de celelalte pe care le trăim în viață ne întăresc în credință. Când am ieșit ultima dată de la spovedit, am plâns pe stradă , doar ochelarii de soare au mascat suferința mea, și nu era vorba de mărturisirea unui păcat greu de spus și nici de lacrimi de disperare, au fost lacrimi de eliberare, am spus durerea sufletului meu din ultimele luni, o suferință pentru care nu puteam decât să mă rog. Și din înalt, din sălașul prietenilor mei am primit mângâiere, ea, Măicuța, a ales să-mi împlinească ruga chiar în postul ei cel sfânt și după 3 zile după ce lacrimile mele s-au eliberat spre împlinire s-a întâmplat minunea, minunea mea primită în dar , e un dar duhovniceasc la care țin nespuns și primul pas al acestui dar s-a întâmplat tot în biserică în fața Icoanei Făcătoarei de Minuni de la Neamț și au urmat al 2-lea, al 3-lea și al 4-lea pas. Îți mulțumesc Măicuță dragă că mi-ai ascultat rugăciunile și le-ai mijlocit către Fiul tău pentru mântuirea noastră!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu