Din minunile Maicii Domnului(3)

    Pentru că e Postul Adormirii Maicii Domnului am ales să prezint Minunea a 12-a - Pentru aceea ce și-a scos ochii, ca să-și păzească curăția și fecioria.

    E o întâmplare din Britania(Anglia) pe vremea când această țară a primit credința în Hristos, erau mulți oameni evlavioși  și bogați care nu-și măritau fiicele ci zideau mănăstiri iar acestea petreceau călugărește.

    Așa era și un boier iubitor de fapte bune care avea o fiică de 12 ani frumoasă, cu numele Maria pe care a îndrumat-o să meargă la mănăstire, aceasta a fost și dorința fetei.

    Tatăl a cheltuit toată averea lui construind o biserică unde petrecea ea călugărește împreună cu alte călugărițe cu fapte bune.

    În acel timp era un domnitor care stăpânea în țara aceea , Ricardie cu numele , cu viața destrăbălată , care avea o fiică orfană de mamă , pe care a adus-o la aceeași mănăstire. Maria care a văzut împodobirea domnului a zis în mintea ei : „ Dumnezeul meu, oare să aibă acest om atâta slavă și întru împărăția Ta?” Iar acela dacă a văzut-o că se uită la el și-a rănit inima de frumusețea ei , socotind  cum că și ea tot cu acest fel de socoteală îl privise.

     El luase hotărârea să o ia pe Maria de nevastă . Fecioara s-a rugat la Maica Domnului să o înțelepțească să scape de domnitor. Maria și-a scos ochii și i-a trimis domnitorului zicând: „Fiindcă ochii aceștia au greșit domnului tău , de l-au rănit, iată cu dreptate i-am pedepsit. Și dacă după cum ai  zis pot să-l mângâie, mergi și îi dă pe dânșii ca să ia dintru ei toată veselia și bucuria.”

      Această întâmplare l-a făcut pe domnitor să-și mute dragostea cea trupească în evlavia duhului . S-a rugat alături de măicuțele mănăstirii pentru vindecarea Mariei. Și fiindcă se rugau cu credință și cererea le era binecuvântată și sfântă , pentru dragostea cea frățească , s-a auzit degrabă rugăciunea lor. Că la ceasul vecerniei a strălucit toată biserica , și s-a auzit un glas zicând: „Ia-ți lumina ta cu cu darul Celui Născut al meu.” Atunci călugărița căutând în sus , a văzut pe Stăpâna cea Atotputernică stând înăuntrul Jertfelnicului , și i-a zis ei: „Măresc numele tău, Doamna mea, și slăvesc darul tău.”
    Iar domnitorul și toate surorile , după ce au auzit glasul , s-au sculat, dar pe Preasfânta n-au văzut-o . Însă văzând că era vindecată ceea ce mai-înainte era fără ochi , au slăvit pe Stăpâna cea Atotputernică și i-au mulțumit , făcând priveghere toată noaptea.
    Domnitorul a dat mănăstirii multe daruri și a petrecut viața cu fapte bune. Cinstita Maria s-a făcut minunată foarte în lumea aceasta pentru marea înțelepciune și păzirea fecioriei ei.