Astăzi, Bucureștiul își cinstește ocrotitorul , pe Sf. Cuvios Dimitrie cel Nou din Basarabi. Moaștele lui întregi reprezintă comoara cea mai de preț a Catedralei patriarhale. Anual, sute de mii de pelerini vin să i se închine și să-i ceară ajutorul . Evlavia populară l-a asociat pe Cuvios Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, numindu-l fratele lui. La sfârșitul lui octombrie , Dealul Patriarhiei devine kilometrul zero al credinței.
Cuviosul Dimitrie cel Nou - Basarabov a trăit în secolul al XIII-lea, în timpul „imperiului” vlaho-bulgar de la Târnovo, întemeiat de frații Petru și Asan. Iubind viața monahală , se va retrage într- o peșteră , dedicându-se postului , rugăciunilor și privegherilor , izolat cu totul de lume. Înzestrat încă din timpul vieții cu darul facerii de minuni , și-a cunoscut dinainte ceasul morții. Tradiția spune că s-a așezat singur între două lespezi de piatră , ca într-un sicriu, fiind acoperit în timp de apele râului.
Moaștele sfântului au rămas multă vreme ascunse sub ape , până când o copilă care pătimea de duh necurat a avut o revelație , i s-a arătat Prea Cuviosul Părinte Dimitrie care i-ar fi zis: „Dacă părinții tăi mă vor scoate din ape , eu te voi tămădui”. Părinții merg la râul Lom , găsesc două pietre , unde găsesc trupul neputrezit al sfântului , moaștele Cuviosului Dimitrie și, în momentul acela, este dus și așezat în satul Basarabov.
„Hristoase Împărate , primește pe mijlocitorul nostru și împlinitorul poruncilor Tale , care se roagă Ție, ca să dai Bisericii Tale , unire , pace adâncă la toată lumea și stingere dezbinărilor ; să nu ne dai vrăjmașilor noștri , nici cu mânia Ta să ne pierzi pe noi, că Tu ești Dumnezeul nostru și noi poporul Tău suntem, de la care auzi: Aliluia!
(Condacul al 12-lea din Acatistier)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu