E o perioadă când se aduce aminte de semnificația Sfintei Cruci atât la Înălțarea ei în zi de sărbătoare, cât și înainte și după acest eveniment. Miercuri nu am putut fi prezentă la slujbă, mi-a lipsit frumoasa cruce pe care (orice) preotul o face în biserică din flori și/sau busuioc. Dar astăzi am sărutat-o și pentru acea zi. E simbolul de care depindem în orice zi din existență, de la o scurtă rugăciune:„Doamne ajută-mă!” până la Sfânta Cruce pe care o facem când adormim în Hristos pentru a ne trezi în Hristos. Mi-am dat seama că iubesc cu adevărat acest simbol al creștinătății pentru că miercuri nu m-am putut bucura de Cruce, nu am putut-o săruta, nu am putut vărsa o lacrimă de rugă pe ea pentru mântuire, nu am putut mulțumi bunului Dumnezeu pentru binefacerile primite în Casa Lui alături de Cruce și nu i-am cerut iertare lui Hristos pentru că a pătimit pe Cruce pentru noi, pentru că nu pot să fiu atât de bună precum este El, pentru că nu pot să dăriuesc atît de mult așa cum o face El, pentru că nu am tăria să rabd în necazuri și suferință așa cum rabdă El. Ba mai mult l-am rugat astăzi să-mi dăruiască o împlinire a rugăciunii pe care o fac de 4 ani, de această împlinire depind multe lucruri pământești și poate cel mai important e un sprijin pentru un îngeraș al viitorului . Sub semnul Crucii îmi pun nădejdea în Tine Doamne și te rog fă pentru mine dorința mea împlinire, ajută-mă să simt această bucurie!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu