A doua zi după Duminica Pogorârii Sfântului Duh, în lunea Rusaliilor, Biserica ortodoxă prăznuiește pe Sfântul Duh, a treia persoană a Sfintei Treimi .
Dumnezeu este în sine un mister. Despre existența Lui în sine nu se poate spune nimic. Dar El se coboară prin creație, prin providență, prin opera de mântuire la nivelul credincioșilor. Gândurile și cuvintele noastre despre Dumnezeu sunt în același timp catafatice(spun ceva) și apotafice(sugerează negrăitul). Dacă rămânem închiși în formulele noastre, ele ne devin idoli; dacă refuzăm orice formule , ne înecăm în haosul indefinit al oceanului. Ele sunt finitul deschis spre infinit . Prin aceasta pot întreține în noi o viață spirituală.
Dumnezeu s-a relevat în mod clar ca Treime în opera mântuirii. De aceea s-a relevat în mod clar numai în Hristos în care Dumnezeu a coborât între oameni pentru a-i mântui. Relevarea Treimii s-a realizat în Hristos prin faptul că o persoană divină , s-a făcut om ca să mântuiască pe oameni, iar altă persoană divină a rămas deasupra oamenilor , ca persoana divină devenită om să poată ridica pe oameni la persoana divină neîntrupată , transcendentă. Fiul se face om , dar Tatăl rămâne ținta de referire a Fiului devenit om și a oamenilor pe care îi unește cu sine. Fiul se face om pentru ca să fie modelul și centrul din care să iradieze o forță prin care credincioșii să se facă asemenea Lui, tinzând spre Dumnezeu-Tatăl. Această forță care devine principiul intim în interiorul fiecărui om care crede, dar rămâne superioară lor , este o a treia persoană divină . Este Duhul Sfânt care trebuie să fie persoană pentru a ne dezvolta și pe noi creștinii ca persoane.
Dumnezeu unul și întreit în același timp este un mister dincolo de înțelegerea logică a noastră. Acest mod de a fi al lui Dumnezeu e suprema treaptă a adevăratei vieți spirituale și o țintă spre care năzuiește continuu creștinul ca ființă spirituală.
Rugăciune către Preasfânta Treime
Preasfântă Treime, Stăpânire de o ființă , pricinuitoare a tot binele; ce vom răsplăti Ție pentru toate câte ne-ai dat nouă , păcătoșilor și nevrednicilor, pe care mai înainte de a ne naște noi în lume le-ai rânduit , și pe toate cele ce ne dai fiecăruia din noi în toate zilele și pentru toate ce ai gătit nouă tuturor în veacul cel viitor? Deci se cuvenea pentru atâtea binefaceri și îndurări , să mulțumim Ție nu numai cu cuvintele , ci mai ales cu faptele , păzind și împlinind poruncile Tale ; iar noi , cu patimile noastre și cu obiceiurile cele rele în nenumărate păcate și fărădelegi ne-am aruncat. Pentru aceasta, ca cei ce suntem necurați și întinați , nu numai că nu îndrăznima a ne arăta înaintea preasfintei feței Tale celei întreit strălucitoare , ci nici preasfânt numele Tău a-l chema, de nu ai fi binevoit Însăți Tu spre a noastră mângâiere a ne vesti nouă: că pe cei drepți și curați iubești , iar pe păcătoșii care se pocăiesc îi miluiești și cu milostivire îi primești. Deci, caută, o, Dumnezeiască Treime, din înălțimea sfintei slavei Tale asupra noastră , mult păcătoșilor; și bunăvoința noastră , în loc de fapte bune o primește , și ne dă nouă duhul pocăinței celei adevărate; ca, urând tot păcatul, întru cuvioșie și dreptate până la sfârșitul vieții noastre să petrecem , făcând voia Ta cea sfântă și slăvind cu cuget curat și cu fapte bune preadulcele și preaîncuviințat numele Tău. Amin
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu