Despre rugăciunea cu lacrimi

      Părintele Cleopa avea de mic darul lacrimilor la rugăciune și adeseori se ascundea să nu-l vadă cei din jur. În mănăstire lăcrima în timp ce slujea Sfânta Liturghie, mai ales în timpul Sfintei Epicleze . Dar cel mai mult îl cerceta Dumnezeu cu lacrimi în anii de retragere în munți , mai ales când săvârșea și rugăciunea inimii. De multe ori însă , Părintele Cleopa a fost văzut de ucenici lăcrimând pe când se ruga în chilia sa la bătrânețe , căci lacrimile îi dădeau o mare bucurie și mângâiere.

Se spunea că , în tot timpul vieții sale, Awa Arsenie,  când stătea jos și lucra cu mâinile , ținea un petic de haină în sân, ca să-și strângă lacrimile ce-i picurau din ochi.

Auzind Awa Pimen că a adormit întru Domnul, a zis plângând:

- Fericit ești, awa Arsenie, că te-ai plâns în lumea aceasta . Cine nu se plânge pe sine aici, va plânge veșnic dincolo. Așadar, ori de bunăvoie aici, ori de chinuri dincolo, nu se poate să nu plângem.

Un frate l-a întrebat pe Awa Pimen:

- Mă frământa gândurile rele: mă țin departe de păcatele mele și mă fac să fiu atentă la neajunsurile fratelui meu.

Bătrânul îi povestește atunci despre Awa Dioscoros, care, odată, stătea în chilie și-și plângea păcatele . În chilia de alături se afla un ucenic al său, care a venit și, găsindu-l pe bătrân plângând, l-a întrebat:

- De ce plângi, părinte?

Bătrânul i-a răspuns:

- Din pricina păcatelor mele.

Ucenicul i-a zis:

- Dar nu ai păcate, părinte.

- Cu adevărat, fiule, dacă mi s-ar îngădui să-mi văd păcatele, n-ar fi de ajuns încă trei sau patru , ca să mi le plângă.

Odată, bătrânii de pe munte au trimis la Sketis, la Awa Macarie, cu următoarea rugăminte:

- Ca să nu se ostenească lumea până la tine, te rugăm să vii tu până la noi, fiindcă vrem să te vedem înainte ca tu să pleci la Domnul.

Când a ajuns pe munte, toată lumea s-a adunat în jurul său, iar bătrânii i-a cerut să le spună un cuvânt fraților. Auzind acestea, el a zis:

- Să plângem , fraților. Să izvorască lacrimile din ochii noștri , înainte ca noi să mergem acolo unde lacrimile ne vor arde trupurile.

Toți au plâns și au căzut cu fețele la pământ, zicând:

- Părinte, roagă-te pentru noi.

Un frate l-a întrebat pe Awa Pimen:

- Ce să fac cu aceste tulburări care nu-mi dau pace?

Bătrânul îi zice:

- Pentru fiecare necaz să plângem în fața bunătății lui Dumnezeu, până când se va milostivi de noi.