Ziarul

duminică, 20 noiembrie 2011

Slujba Litiei

     Pentru că în seara aceasta am participat la Litie, e slujba ce se face înainte de o sărbătoare mai ales în bisericile mari și pentru că îmi este la fel de dragă ca celelalte slujbe ortodoxe, mi-am propus să aflu și să scriu câteva aspecte esențiale.
      Litia este slujba care în prezent constă în rugăciunea „Mântuiește, Dumnezeule, poporul Tău...”(cu invocarea mijlocirii sfinților , alte cereri ale diaconului și o rugăciune de plecare a capetelor rostită de protos. Această slujbă își are originea în Mănăstirea Sf Sava de lângă Ierusalim. Într-o zi liturgică se poate face o singură Litie: dacă s-a făcut în cadrul Vecerniei, nu se mai face și la Utrenie. Pentru cele mai multe zile din an nu este prevăzută slujba Litiei.
      În prezent , după rugăciunile Litiei se cântă Stihovarna, în mijlocul bisericii sunt pregătite cinci pâini și puțin vin pentru binecuvântare.
      Litia nu este o slujbă de sine stătătoare , deci nu se săvârșește niciodată singură. Ea este încadrată astăzi cel mai adesea în slujba de seară, Vecernia. Această slujbă, săvârșită la început doar în mănăstiri, în cadrul privegherilor lungi de noapte, s-a răspândit în timp și în bisericile de parohie , săvârșindu-se în mod deosebit în cadrul Vecerniei de dinaintea sărbătorii unor sfinți mari sau praznice împărătești. Atunci când se face Litie , în mijlocul bisericii se așează o masă pe care se pun artose (pâine adusă de credincioși spre binecuvântare), vin, untdelemn și grâu. Slujba este formată din două părți:
a. o serie de rugăciuni de implorare și pocăință în care invocăm mila lui Dumnezeu și ajutorul sfinților;
b. binecuvântarea prinoaselor.
        Prin frumusețea și profunzimea rugăciunilor din prima parte și prin ofranda prin care credincioșii o duc din roadele pământului, pentru ca Dumnezeu să înmulțească cele necesare existenței noastre , se pot bucura de binecuvântarea Litiei și cei care nu pot ajunge la privegherile de la mănăstiri.
        „Încă ne rugăm pentru tot sufletul creștinesc cel necăjit și întristat, care are trebuință de mila și ajutorul lui Dumnezeu; pentru apărarea țării acesteia și a celor care viețuiesc într-însa; pentru pacea și buna așezarea întregii lumi; pentru cei trimiși și pentru cei ce sunt în călătorie; pentru mântuirea și ajutorul celor care , cu osârdie și frică de Dumnezeu , se ostenesc și slujesc, părinți și frați ai noștri; pentru mântuirea celor ce zac în boli...”
                                                                    Din ecteniile Litiei

sâmbătă, 19 noiembrie 2011

„Părinții Bisericii despre post” (1)

       Antologia este alcătuită de Ieromonah Benedict Stancu la Editura Sofia, București.
     Neglijarea postului, observată în vremurile noastre, dar și generala lipsă de interes față de dimensiunea ascetică a viețuirii creștine ne arată slăbirea credinței.
      „După cum hrana trupească îngrașă trupul, tot așa și postul face mai puternic sufletul, îl face mai ușor, îi dă aripi, îl face să stea la înălțime, să se gândească la cele de Sus și să se ridice mai presus de plăcerile și dulcețile acestei vieți. ” Sfântul Ioan Gură de Aur
       „Postul nu este judecat de Domnul ca un bun principal , pentru că nu prin sine însuși, ci prin alte lucrări se face bun și plăcut lui Dumnezeu și, dimpotrivă, din diferite pricini care se ivesc, este socotit nu numai zadarnic, dar și demn de dispreț, căci zice Domnul: „Când vor posti, Eu nu voi asculta rugăciunile lor.” Mila, răbdarea, dragostea și celelalte virtuți în care există binele principal , nu trebuiesc păzite pentru posturi, ci posturile pentru ele. Trebuie să ne străduim ca, pe calea posturilor, să dobândim acele virtuți care sunt într-adevăr bune, iar nu să le practicăm în scopul posturilor. Pentru aceasta așadar este folositoare înfrânarea aspră a trupului , pentru aceasta trebuie folosit leacul foamei, ca prin ele să putem ajunge la acea dragoste , în care există binele veșnic și neschimbat , în afara oricăror hotare ale vremii. ” Ava Theonas
       „De lucrezi cele ale unei virtuți mari și nu simți gustul răsplătirii ei, să nu te miri. Căci, până nu se smerește omul, nu ia plata lucrării sale. Iar răsplata nu se dă lucrării (ascetice), ci smereniei. Cel ce o nesocotește pe a doua a pierdut pe cea dintâi. Cel ce a luat-o înainte și a luat răsplata bunătăților , întrece pe cel ce are lucrarea virtuții. Virtutea este maica întristării; și din întristare se naște smerenia; și smereniei i se dă harul . Deci răsplata nu se dă virtuții, nici ostenelii pentru ea, ci smereniei ce se naște din ele. Dacă aceasta lipsește , în deșert se fac cele dintâi. Căci smerenia aduce , chiar și fără fapte , iertarea multor păcate. Iar faptele fără smerenie sunt, dimpotrivă, nefolositoare.” Sfântul Isaac Sirul
        

joi, 17 noiembrie 2011

Carte de suflet



   Îmi doresc să-mi achiziționez  Biblia Părintelui Anania și Fundamentele psihologiei, dar pentru că sunt scumpe și nici la Anticariat nu am găsit cele 2 volume de psiho, mai aștept un moment potrivit, poate vreo surpriză de la Moș Crăciun...până atunci mi-am cumpărat cele 2 cărți de suflet la fel de importante ca și celelalte din seria aceasta din colecția mea.

marți, 15 noiembrie 2011

Căsuța mea de 5 ore jumătate pe zi

     Știu că sună curios, dar nu am avut niciodată o casă a mea, să știți că atunci când nu există casa ta sufletul suportă un gol imens, nu pentru că vrei ca fiecare lucru să-ți aparțină, ca fiecare colțișor să fie imprimat de personalitatea ta, fiecare zi să fie planificată pentru ați răspândi dragostea în fiecare zonă a casei, ci pentru că fiecare dintre noi are dreptul firesc să-i spună unui loc de pe pământ „acasă”.
     Nu știu dacă voi avea vreodată această împlinire, de aceea încerc să suplinesc aceasta prin căsuța de la școală, acolo unde sunt „copiii  mei” și „clasa noastră”.
     Iată ce am mai realizat noi:

 În primul rând avem perdele!
Eram pe punctul de a strânge bani când am găsit la părinți 7 m de perdea pe care o primisem cu ani în urmă cadou de la sora mea și cum nu am casă să o folosesc am făcut dar mai departe căci „dar din dar se face rai”, nu?


 Avem și roșii în clasă, e adevărat necoapte , dar la vremea asta atrag prin prezență.

 O oră de matematică, lucrăm, folosim și culegerea

































Dăm și un test scurt de 4 minute










 La ora de Ed. tehnologică formăm ateliere și muncim cu spor











 Am folosit și calculatoarele unde am prezentat mai multe tipuri de broscuțe țestoase și o poezie tare drăguță, le-am sugerat elevilor să realizeze țestoasa după modelul preferat, ei au ales varianta mai ușoară și pentru că au lucrat repede le-am sugerat să-i facă broscuței pereche sau chiar familie.



 Portofoliul clasei și portofoliile elevilor

 Panouriile cu lucrările elevilor pe care le schimbăm săptămânal


 Și tot vinerea facem curățenie în clasă, rămân câte 4 elevi

Chipurile vesele ale copiilor
Aici am realizat un ciorchine în prima zi de post

luni, 14 noiembrie 2011

În regăsirea propriului eu

    Am traversat o perioadă atât de încărcată cu tot felul de lucruri negative, răutăcioase, istovitoare...Am încercat să-mi ofer și clipe de bucurie, strict personale ca o recompensă presupun la tot ce a fost nedrept, egoism, indiferență...Dincolo de peisajul acesta de toamnă mohorâtă, amară pe alocuri încerc să înțeleg ce-mi lipsește cel mai mult, căci sunt atât de multe goluri în suflețelul meu ...de mă întreb dacă nu cumva am devenit prea pretențioasă sau poate nu mai am răbdare să-mi văd împlinirile , recunosc că pentru unele vise mi-am pierdut speranța că ele pot fi realizabile, e bine să fim și realiști, nu putem să ne rugăm mereu ca niște mori stricate , poate Dumnezeu are și alte planuri...deci ce-mi lipsește cel mai mult, cred că propriul eu , eul acela care să suporte orice biciuire , eul acela care să rabde orice, în orice situație. Mă întreb cum mă pot regăsi , după eșecul cu facultatea am încercat să-mi fac niște planuri , mai ales de studiu pentru a umple golul acela...dar nu am reușit , și, deseori , în plină zi mă simt cu prea mult timp la dispoziție pe care nu mai știu cum să-l umplu , e adevărat că week-end-urile le-am umplut cu un curs de perfecționare până la sărbători, dar nu e de ajuns. Acum să nu înțelegeți că am vreo depresie și stau toată ziua în plâns și melancolie, nici vorbă! Nu știu de ce s-a produs această cotitură în viața mea , de ce s-a rupt elanul când eram atât de motivată pentru a absolvi o facultate, nu reușesc să înțeleg ce am de făcut în acest timp, nu-mi regăsesc propriul eu...

duminică, 13 noiembrie 2011

Poruncile postului

      „Chiar de la început, făcând Dumnezeu pe om, l-a dus și l-a predat în mâinile postului și ca unei mame iubitoare și ca unui dascăl iscusit, i-a încredințat mântuirea lui.”
                                                                                           ( Sfântul Vasile cel Mare)
        „Postiți! Pentru că ați păcătuit!
        Postiți! Pentru a nu mai păcătui!
        Postiți! Pentru a primi darurile Duhului Sfânt și a păstra ceea ce vi s-a dăruit!”
                                                                                     ( Sfântul Ioan Gură de Aur)
        1. Înfrânează-te de la mâncare , băutură și de la orice plăcere trupească. Postește nu numai de bucate, ci și de păcate, înfrânează-ți cele cinci simțuri (văzul, auzul, pipăitul, gustul, mirosul) ca să te faci părtaș „fecioarelor celor înțelepte” din Evanghelie.
„Postul adevărat este abținerea de la orice lucru rău” (Sfântul Teodor Studitul)
„Postul acela este adevărat care este prezent în toate , pe toate le curățește , pe toate le vindecă” (Sf. Grigorie Palama)
         2. Nu ține ură, vrăjmășie sau invidie. Calcă-ți pe inimă, mergi și te împacă cu toată lumea și mai des cu cei cărora le-ai greșit. Iartă din toată inima ta pentru ca și Domnul Dumnezeul tău să te ierte pe tine. Urăște păcatul și fugi de el , dar nu urî pe păcătos și nu-l disprețui, ci-l compătimește.
„Cel ce-l urăște pe fratele său este în întuneric și umblă în întuneric și umblă în întuneric și nu știe încotro se duce pentru că întunericul a orbit ochiul lui” (Ioan 2,11)
„Și ne iartă nouă greșelile noastre precum și noi iertăm greșiților noștri ” (Matei 6,12)
        3. Spovedește-te cât mai grabnic la preotul tău duhovnic și nu-l schimba . Fă aceasta cu o zi înainte de Sfânta Împărtășanie. Mărturisește-ți toate greșelile și patimile , gândurile și intențiile rele ; ai grijă: păcatul cel mai mare este cel care te stăpânește pe tine.
„Bucurie mare se face în cer pentru un păcătos care se pocăiește” (Luca 15,7), adică pentru cel care și-a recunoscut greșelile și își îndreaptă viața.
„Ne-am îmbolnăvit prin păcat, să ne vindecăm prin pocăință. Iar pocăința fără post este neputincioasă , îndreaptă-te, dar, înaintea lui Dumnezeu prin post”. (Sfântul Vasile cel Mare)
         4. Nu te certa, nu blestema, nu înjura! Cei care înjură se aseamănă celor care au scuipat fața Domnului nostru Iisus Hristos în timpul pătimirii Sale.
„...Oprește-ți limba de la rău și buzele tale să nu grăiască vicleșug. Ferește-te de rău și fă bine, caută pacea și o urmează pe ea” (Psalmul 33; 12-13)
         5. Roagă-te cu smerenie în fiecare zi, dimineața și seara, și de câte ori poți. Roagă-te și pentru binele dușmanilor , împlinind astfel porunca Domnului și El îți va da pace în suflet , bucurie și înțelegere duhovnicească.
„Iubiți pe vrăjmașii voștri, binecuvântați pe cei ce vă blestemă, faceți bine celor ce vă urăsc și rugați-vă pentru cei ce vă vatămă și vă prigonesc, ca să fiți fiii Tatălui vostru Celui din Ceruri...” (Matei 5, 44-45)
         6. Fă milostenie după puterile tale , adică ai milă de alții ca și Hristos să aibă milă de tine. Ajută orfanii, văduvele, săracii, familiile nevoiașe sau cu mai mulți copii, fără a-i judeca pentru lipsurile lor.
„Fericiți  cei milostivi , că aceia se vor milui!” (Matei 5,7)
        7. Întoarce la credință pe cel căzut sau neștiutor, dăruindu-i un sfat bun, o carte de zidire sufletească, o candelă și o icoană ortodoxă, îndeamnă-l la o faptă bună și vino împreună cu el la Sfânta Spovedanie.
„Cel ce a întors pe păcătos de la rătăcirea căii lui , își va mântui sufletul de moarte și va acoperi mulțime de păcate” (Iacob 5, 20), desigur aceasta neexcluzând împlinirea și celorlalte porunci evanghelice.
         8. Mergi și vizitează un bolnav , un suferind, un infirm sau un neputincios; ușurează suferința și vei putea auzi și tu la judecată chemarea Mântuitorului de a moșteni împărăția Cerurilor, întrucât:
„...Bolnav am fost și M-ați cercetat...„(Matei 25, 36-40)”
        9. Pomenește și fă milostenie pentru cei repausați după rânduielile Bisericii, în semn de iubire , recunoștință și neuitare față de ei. Milostenia ta le va ajuta lor și va îmbogăți sufletul tău.
„...Sfânt și cucernic gând a fost , că a adus jertfa de curăție pentru cei morți , ca să se slobozească de păcat” (II Macabei 12,46)
„Căci judecata este fără milă pentru cel care n-a făcut milă . Și mila biruiește în fața judecății.” (Iacob 2, 13)
„Nu în zadar s-a rânduit prin Apostoli, ca să facă înaintea înfricoșătoarelor Taine, pomenirea celor morți; ei au știut că de aici rezultă mare folos, mare binefacere pentru cei morți” (Sf. Ioan Gură de Aur)
         10. Ai grijă să nu te mândrești cu postul tău și cu nimic din ceea ce faci bun, ci în fiecare zi să-ți spui: „Slugă netrebnică sunt, pentru că am făcut ceea ce eram dator să fac” (Luca 17,10)
„Postul este marea armă împotriva ispitelor precum plăcerea este începutul tuturor păcatelor” (Cuviosul Teofilact al Bulgariei)
„Ești bogat? Nu insulta postul socotindu-l nevrednic să stea cu tine la masă!” (Sfântul Vasile cel Mare)
„Postul este medicament...” (Sf. Ioan Gură de Aur)
„Sfinții Părinți au spus că există multe deosebiri între trupuri în privința hranei. Unul are trebuință de puțină , altul de multă hrană, pentru ținerea puterii sale firești, fiecare îndestulându-se după puterea și deprinderea lui. Căci îngreunându-se stomacul și tulburându-se prin aceasta mintea nu mai poate spune rugăciunea cu tărie și cu credință.” (Sf. Grigorie Sinaitul)
         „Dacă postul a fost necesar în rai, cu atât mai mult este necesar în afară de rai. Dacă a fost un medicament util înainte de rană, cu atât mai mult este util după rană.” (Sfântul Ioan Gură de Aur)
          Spune fratele meu întru smerenie rugăciunea Sfântului Efrem Sirul:
„Doamne și Stăpânul vieții mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire și al grăirii în deșert , nu mi-l da mie. (o metanie)
Iar duhul curăției , al smereniei, al răbdării și al dragostei, dăruiește-l mie, slugii Tale. (o metanie)
Așa, Doamne Împărate, dăruiește-mi ca să-mi văd greșelile mele și să nu osândesc pe fratele meu , că binecuvântat ești în vecii vecilor. Amin (o metanie)
          Recomandare:
                    „Fă din ziua împărtășirii tale cu Sfântul Trup și Sânge al Mântuitorului Hristos, cea mai fericită sărbătoare a vieții tale trăind bucuria Învierii!”

marți, 8 noiembrie 2011

Etapa a doua din proiectul educațional Sărbătoare și sfințenie


Astăzi de ziua Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil am realizat etapa a doua a proiectului Sărbătoare și sfințenie.
Activitatea a cuprins etapele: prezentatea unor icoane cu cei doi Sfinți Arhangheli pe cele 4 calculatoare funcționabile din clasă; prezentatea materialului în power point: „Despre îngeri” - elevii au descoperit singuri sub îndrumarea mea cele 2 materiale, au început să folosească mausul; citirea și notarea unor date despre îngeri-arhangheli; rostirea rugăciunii: „Înger, îngerașul meu”.

   arhanghel=mai mare peste îngeri sau cel dintâi dintre îngeri

   înger=vestitor

    Îngerii vestesc pe pământ și fac cunoscute oamenilor voia lui Dumnezeu. Ei au fost creați de Dumnezeu mai înainte de om și de lumea văzută, dar nu prin cuvânt , ci numai cât a gândit , Dumnezeu i-a și creat.
     Îngerii sunt împărțiți în nouă cete și fiecare ceată are o anumită misiune de împlinit în cer și pe pământ. Îngerii sunt duhuri, adică au trupuri nemateriale, nemuritoare.
     Cetele îngerești sunt împărțite în trei grupe:
I  Serafimii, Heruvimii, Tronuri - din jurul tronului lui Dumnezeu
II Domnii, Puteri, Stăpânii - stăpânesc întregul univers
III Începătorii, Arhanghelii, Îngeri - sunt cei mai aproape de oameni , cărora le fac cunoscută voia lui Dumnezeu și-i ajută să scape de cursele și atacurile îngerilor răi (diavolii).
  Îngerii sunt rânduiți să păzească pe fiecare credincios , căci de la botez fiecare creștin are un înger păzitor. Pe cei buni îngerii îi ajută să nu cadă , iar pe cei căzuți îi ridică , prin pocăință și spovedanie și niciodată nu ne lasă pe noi, deși uneori greșim.
   Sfinții Arhangheli sunt în număr de șapte: Mihail, Gavriil, Rafail, Uriil, Salatiil, Gudiil, Varahiil.
Mihail=„puterea lui Dumnezeu”
Gavriil=se tâlcuiește „bărbat - Dumnezeu”, este arhanghelul bunelor vestiri de bucurie
Rafail=este tămăduitor al neputințelor omenești
Uriil=este luminător al celor întunecați
Salatiil=este rugător fierbinte pentru tot neamul omenesc
Gudiil=este slăvitor al lui Dumnezeu și întăritor al celor ce se nevoiesc la fapte bune
Varahiil=este aducător de binecuvântare dumnezeiască pe pământ
   Dintre toți Sfinții îngeri, cei mai mari binefăcători ai oamenilor s-au arătat Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil. Sfântul Mihail este protectorul direct al călugărilor , al armatelor creștine, al voievozilor, care purtau cu ei pe câmpul de luptă icoana Marelui Arhanghel. Sfântul Gavriil este, mai ales, protectorul fecioarelor creștine, al familiei creștine, protectorul mamelor care nasc copii, ca și protectorul copiilor și al călugărițelor iubitoare de feciorie și iubitoare de Hristos.