Căsuța mea de 5 ore jumătate pe zi

     Știu că sună curios, dar nu am avut niciodată o casă a mea, să știți că atunci când nu există casa ta sufletul suportă un gol imens, nu pentru că vrei ca fiecare lucru să-ți aparțină, ca fiecare colțișor să fie imprimat de personalitatea ta, fiecare zi să fie planificată pentru ați răspândi dragostea în fiecare zonă a casei, ci pentru că fiecare dintre noi are dreptul firesc să-i spună unui loc de pe pământ „acasă”.
     Nu știu dacă voi avea vreodată această împlinire, de aceea încerc să suplinesc aceasta prin căsuța de la școală, acolo unde sunt „copiii  mei” și „clasa noastră”.
     Iată ce am mai realizat noi:

 În primul rând avem perdele!
Eram pe punctul de a strânge bani când am găsit la părinți 7 m de perdea pe care o primisem cu ani în urmă cadou de la sora mea și cum nu am casă să o folosesc am făcut dar mai departe căci „dar din dar se face rai”, nu?

 Avem și roșii în clasă, e adevărat necoapte , dar la vremea asta atrag prin prezență.

 O oră de matematică, lucrăm, folosim și culegerea

Dăm și un test scurt de 4 minute

 La ora de Ed. tehnologică formăm ateliere și muncim cu spor

 Am folosit și calculatoarele unde am prezentat mai multe tipuri de broscuțe țestoase și o poezie tare drăguță, le-am sugerat elevilor să realizeze țestoasa după modelul preferat, ei au ales varianta mai ușoară și pentru că au lucrat repede le-am sugerat să-i facă broscuței pereche sau chiar familie.

 Portofoliul clasei și portofoliile elevilor

 Panouriile cu lucrările elevilor pe care le schimbăm săptămânal

 Și tot vinerea facem curățenie în clasă, rămân câte 4 elevi

Chipurile vesele ale copiilor

Aici am realizat un ciorchine în prima zi de post

În regăsirea propriului eu

    Am traversat o perioadă atât de încărcată cu tot felul de lucruri negative, răutăcioase, istovitoare...Am încercat să-mi ofer și clipe de bucurie, strict personale ca o recompensă presupun la tot ce a fost nedrept, egoism, indiferență...Dincolo de peisajul acesta de toamnă mohorâtă, amară pe alocuri încerc să înțeleg ce-mi lipsește cel mai mult, căci sunt atât de multe goluri în suflețelul meu ...de mă întreb dacă nu cumva am devenit prea pretențioasă sau poate nu mai am răbdare să-mi văd împlinirile , recunosc că pentru unele vise mi-am pierdut speranța că ele pot fi realizabile, e bine să fim și realiști, nu putem să ne rugăm mereu ca niște mori stricate , poate Dumnezeu are și alte planuri...deci ce-mi lipsește cel mai mult, cred că propriul eu , eul acela care să suporte orice biciuire , eul acela care să rabde orice, în orice situație. Mă întreb cum mă pot regăsi , după eșecul cu facultatea am încercat să-mi fac niște planuri , mai ales de studiu pentru a umple golul acela...dar nu am reușit , și, deseori , în plină zi mă simt cu prea mult timp la dispoziție pe care nu mai știu cum să-l umplu , e adevărat că week-end-urile le-am umplut cu un curs de perfecționare până la sărbători, dar nu e de ajuns. Acum să nu înțelegeți că am vreo depresie și stau toată ziua în plâns și melancolie, nici vorbă! Nu știu de ce s-a produs această cotitură în viața mea , de ce s-a rupt elanul când eram atât de motivată pentru a absolvi o facultate, nu reușesc să înțeleg ce am de făcut în acest timp, nu-mi regăsesc propriul eu...

Poruncile postului

      „Chiar de la început, făcând Dumnezeu pe om, l-a dus și l-a predat în mâinile postului și ca unei mame iubitoare și ca unui dascăl iscusit, i-a încredințat mântuirea lui.”

                                                                                           ( Sfântul Vasile cel Mare)

        „Postiți! Pentru că ați păcătuit!

        Postiți! Pentru a nu mai păcătui!

        Postiți! Pentru a primi darurile Duhului Sfânt și a păstra ceea ce vi s-a dăruit!”

                                                                                     ( Sfântul Ioan Gură de Aur)

        1. Înfrânează-te de la mâncare , băutură și de la orice plăcere trupească. Postește nu numai de bucate, ci și de păcate, înfrânează-ți cele cinci simțuri (văzul, auzul, pipăitul, gustul, mirosul) ca să te faci părtaș „fecioarelor celor înțelepte” din Evanghelie.

„Postul adevărat este abținerea de la orice lucru rău” (Sfântul Teodor Studitul)

„Postul acela este adevărat care este prezent în toate , pe toate le curățește , pe toate le vindecă” (Sf. Grigorie Palama)

         2. Nu ține ură, vrăjmășie sau invidie. Calcă-ți pe inimă, mergi și te împacă cu toată lumea și mai des cu cei cărora le-ai greșit. Iartă din toată inima ta pentru ca și Domnul Dumnezeul tău să te ierte pe tine. Urăște păcatul și fugi de el , dar nu urî pe păcătos și nu-l disprețui, ci-l compătimește.

„Cel ce-l urăște pe fratele său este în întuneric și umblă în întuneric și umblă în întuneric și nu știe încotro se duce pentru că întunericul a orbit ochiul lui” (Ioan 2,11)

„Și ne iartă nouă greșelile noastre precum și noi iertăm greșiților noștri ” (Matei 6,12)

        3. Spovedește-te cât mai grabnic la preotul tău duhovnic și nu-l schimba . Fă aceasta cu o zi înainte de Sfânta Împărtășanie. Mărturisește-ți toate greșelile și patimile , gândurile și intențiile rele ; ai grijă: păcatul cel mai mare este cel care te stăpânește pe tine.

„Bucurie mare se face în cer pentru un păcătos care se pocăiește” (Luca 15,7), adică pentru cel care și-a recunoscut greșelile și își îndreaptă viața.

„Ne-am îmbolnăvit prin păcat, să ne vindecăm prin pocăință. Iar pocăința fără post este neputincioasă , îndreaptă-te, dar, înaintea lui Dumnezeu prin post”. (Sfântul Vasile cel Mare)

         4. Nu te certa, nu blestema, nu înjura! Cei care înjură se aseamănă celor care au scuipat fața Domnului nostru Iisus Hristos în timpul pătimirii Sale.

„...Oprește-ți limba de la rău și buzele tale să nu grăiască vicleșug. Ferește-te de rău și fă bine, caută pacea și o urmează pe ea” (Psalmul 33; 12-13)

         5. Roagă-te cu smerenie în fiecare zi, dimineața și seara, și de câte ori poți. Roagă-te și pentru binele dușmanilor , împlinind astfel porunca Domnului și El îți va da pace în suflet , bucurie și înțelegere duhovnicească.

„Iubiți pe vrăjmașii voștri, binecuvântați pe cei ce vă blestemă, faceți bine celor ce vă urăsc și rugați-vă pentru cei ce vă vatămă și vă prigonesc, ca să fiți fiii Tatălui vostru Celui din Ceruri...” (Matei 5, 44-45)

         6. Fă milostenie după puterile tale , adică ai milă de alții ca și Hristos să aibă milă de tine. Ajută orfanii, văduvele, săracii, familiile nevoiașe sau cu mai mulți copii, fără a-i judeca pentru lipsurile lor.

„Fericiți  cei milostivi , că aceia se vor milui!” (Matei 5,7)

        7. Întoarce la credință pe cel căzut sau neștiutor, dăruindu-i un sfat bun, o carte de zidire sufletească, o candelă și o icoană ortodoxă, îndeamnă-l la o faptă bună și vino împreună cu el la Sfânta Spovedanie.

„Cel ce a întors pe păcătos de la rătăcirea căii lui , își va mântui sufletul de moarte și va acoperi mulțime de păcate” (Iacob 5, 20), desigur aceasta neexcluzând împlinirea și celorlalte porunci evanghelice.

         8. Mergi și vizitează un bolnav , un suferind, un infirm sau un neputincios; ușurează suferința și vei putea auzi și tu la judecată chemarea Mântuitorului de a moșteni împărăția Cerurilor, întrucât:

„...Bolnav am fost și M-ați cercetat...„(Matei 25, 36-40)”

        9. Pomenește și fă milostenie pentru cei repausați după rânduielile Bisericii, în semn de iubire , recunoștință și neuitare față de ei. Milostenia ta le va ajuta lor și va îmbogăți sufletul tău.

„...Sfânt și cucernic gând a fost , că a adus jertfa de curăție pentru cei morți , ca să se slobozească de păcat” (II Macabei 12,46)

„Căci judecata este fără milă pentru cel care n-a făcut milă . Și mila biruiește în fața judecății.” (Iacob 2, 13)

„Nu în zadar s-a rânduit prin Apostoli, ca să facă înaintea înfricoșătoarelor Taine, pomenirea celor morți; ei au știut că de aici rezultă mare folos, mare binefacere pentru cei morți” (Sf. Ioan Gură de Aur)

         10. Ai grijă să nu te mândrești cu postul tău și cu nimic din ceea ce faci bun, ci în fiecare zi să-ți spui: „Slugă netrebnică sunt, pentru că am făcut ceea ce eram dator să fac” (Luca 17,10)

„Postul este marea armă împotriva ispitelor precum plăcerea este începutul tuturor păcatelor” (Cuviosul Teofilact al Bulgariei)

„Ești bogat? Nu insulta postul socotindu-l nevrednic să stea cu tine la masă!” (Sfântul Vasile cel Mare)

„Postul este medicament...” (Sf. Ioan Gură de Aur)

„Sfinții Părinți au spus că există multe deosebiri între trupuri în privința hranei. Unul are trebuință de puțină , altul de multă hrană, pentru ținerea puterii sale firești, fiecare îndestulându-se după puterea și deprinderea lui. Căci îngreunându-se stomacul și tulburându-se prin aceasta mintea nu mai poate spune rugăciunea cu tărie și cu credință.” (Sf. Grigorie Sinaitul)

         „Dacă postul a fost necesar în rai, cu atât mai mult este necesar în afară de rai. Dacă a fost un medicament util înainte de rană, cu atât mai mult este util după rană.” (Sfântul Ioan Gură de Aur)
          Spune fratele meu întru smerenie rugăciunea Sfântului Efrem Sirul:
„Doamne și Stăpânul vieții mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire și al grăirii în deșert , nu mi-l da mie. (o metanie)
Iar duhul curăției , al smereniei, al răbdării și al dragostei, dăruiește-l mie, slugii Tale. (o metanie)
Așa, Doamne Împărate, dăruiește-mi ca să-mi văd greșelile mele și să nu osândesc pe fratele meu , că binecuvântat ești în vecii vecilor. Amin (o metanie)
          Recomandare:
                    „Fă din ziua împărtășirii tale cu Sfântul Trup și Sânge al Mântuitorului Hristos, cea mai fericită sărbătoare a vieții tale trăind bucuria Învierii!”

Etapa a doua din proiectul educațional Sărbătoare și sfințenie

Astăzi de ziua Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil am realizat etapa a doua a proiectului Sărbătoare și sfințenie.

Activitatea a cuprins etapele: prezentatea unor icoane cu cei doi Sfinți Arhangheli pe cele 4 calculatoare funcționabile din clasă; prezentatea materialului în power point: „Despre îngeri” - elevii au descoperit singuri sub îndrumarea mea cele 2 materiale, au început să folosească mausul; citirea și notarea unor date despre îngeri-arhangheli; rostirea rugăciunii: „Înger, îngerașul meu”.

   arhanghel=mai mare peste îngeri sau cel dintâi dintre îngeri

   înger=vestitor

    Îngerii vestesc pe pământ și fac cunoscute oamenilor voia lui Dumnezeu. Ei au fost creați de Dumnezeu mai înainte de om și de lumea văzută, dar nu prin cuvânt , ci numai cât a gândit , Dumnezeu i-a și creat.

     Îngerii sunt împărțiți în nouă cete și fiecare ceată are o anumită misiune de împlinit în cer și pe pământ. Îngerii sunt duhuri, adică au trupuri nemateriale, nemuritoare.

     Cetele îngerești sunt împărțite în trei grupe:

I  Serafimii, Heruvimii, Tronuri - din jurul tronului lui Dumnezeu

II Domnii, Puteri, Stăpânii - stăpânesc întregul univers

III Începătorii, Arhanghelii, Îngeri - sunt cei mai aproape de oameni , cărora le fac cunoscută voia lui Dumnezeu și-i ajută să scape de cursele și atacurile îngerilor răi (diavolii).

  Îngerii sunt rânduiți să păzească pe fiecare credincios , căci de la botez fiecare creștin are un înger păzitor. Pe cei buni îngerii îi ajută să nu cadă , iar pe cei căzuți îi ridică , prin pocăință și spovedanie și niciodată nu ne lasă pe noi, deși uneori greșim.

   Sfinții Arhangheli sunt în număr de șapte: Mihail, Gavriil, Rafail, Uriil, Salatiil, Gudiil, Varahiil.

Mihail=„puterea lui Dumnezeu”

Gavriil=se tâlcuiește „bărbat - Dumnezeu”, este arhanghelul bunelor vestiri de bucurie

Rafail=este tămăduitor al neputințelor omenești

Uriil=este luminător al celor întunecați

Salatiil=este rugător fierbinte pentru tot neamul omenesc

Gudiil=este slăvitor al lui Dumnezeu și întăritor al celor ce se nevoiesc la fapte bune

Varahiil=este aducător de binecuvântare dumnezeiască pe pământ

   Dintre toți Sfinții îngeri, cei mai mari binefăcători ai oamenilor s-au arătat Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil. Sfântul Mihail este protectorul direct al călugărilor , al armatelor creștine, al voievozilor, care purtau cu ei pe câmpul de luptă icoana Marelui Arhanghel. Sfântul Gavriil este, mai ales, protectorul fecioarelor creștine, al familiei creștine, protectorul mamelor care nasc copii, ca și protectorul copiilor și al călugărițelor iubitoare de feciorie și iubitoare de Hristos.  

„Gândurile și înfruntarea lor”, Ieromonah Benedict Aghioritul

     „După cum este firesc ca stâncile să fie lovite de valuri, tot astfel și omul negreșit va veni în atingere cu atacurile gândurilor”, Sfântul Efrem Sirul ca preambul la această carte pe care am cumpărat-o pe 20 ianuarie 2001, traducere în limba română din limba elenă Ieroschim. Ștefan Lacoschitiotul. 

      Pentru că este subțirică am reciti-o recent când m-am întors de la părinți călătorind cu trenul. 

      S-a spus de multe ori că pentru cel ce se roagă rugăciunea este o faptă dinamică , folositoare și plăcută lui Dumnezeu. Acest fapt adevărat îl irită pe diavol și-l face să lupte împotriva celui ce se roagă. De aceea credinciosul care dorește unirea sa cu Dumnezeu , întâlnește piedici diavolești organizate în sisteme capabile și de o ofensivă înfricoșător de bine programată.  Războiul viclenilor diavoli împotriva celor ce se roagă este de două feluri: la vedere și nevăzut , pentru începători și pentru cei desăvârșiți. La începători folosește de multe ori și războiul văzut . Folosește sunete, obiecte, pricinuiește zgomote ca să-i poată distrage de la rugăciune. Totuși și pe cei începători și pe cei desăvârșiți îi luptă mai ales prin gânduri. Cel ce a început lupta împotriva gândurilor , și-a luat asupra sa o nevoință aspră deoarece gândurile constituie piedica cea mai mare pe care o întâmpină omul în curățirea și desăvârșirea sa duhovnicească. 
      Ce sunt gândurile și de unde provin? 
      Când spunem gânduri , nu înțelegem prin aceasta în mod simplu cugetele , ci chipurile și reprezentările sub care se înfățișează ele de fiecare dată însoțind cugetările corespunzătoare. Deci chipurile împreună cu cugetele se numesc gânduri.   
     A doua cauză care pricinuiește gândurile în om sunt organele simțurilor , atunci când acestea nu sunt conduse de mintea cea stăpânitoare. Dar mai ales auzul și vederea. Astăzi, îndeosebi, datorită tehnologiei simțurile primesc mult mai multe iritații decât mai demult. De aceea și lupta cu gândurile este mai puternică. 
     Al treilea motiv sunt patimile care există în om. De la acestea diavolii iau pricină să miște împotriva noastră gândurile cele rele. 
     Al patrulea motiv și cel mai însemnat sunt diavolii. În mod deosebit războiul acesta este mai puternic la monahi , care de multe ori ajung la luptă corp la corp  cu diavolul în timpul atacului gândurilor viclene. 
     Putem distinge trei stadii în cadrul călătoriei spre țara păcatului: atacul, consimțirea și robia. Un atac, un asalt al vrăjmașului sau, mai simplu, o bătaie în ușă constituie primul stadiu. Dacă omul îl îndepărtează din mintea sa fără să conlucreze deloc cu el, atunci se izbăvește și scapă de urmările nenorocite ce urmează . Dar dacă primește convorbirea cu gândul cel viclean care mai înainte în mod simplu i-a bătut în ușă , pricinuiește prietenia și atunci ajunge la consimțirea păcatului , care este stadiul al doilea în săvârșirea păcatului. Stadiul al treilea al păcatului este săvârșirea activă a lui de către om, a cărui minte a devenit   mai înainte roaba gândului , pe care iată de acum nu-l mai poate stăpâni , ci ea este stăpânită de el.
     Sfântul Ioan Damaschin ne spune că gândurile principale ale răutății sunt opt: al lăcomiei pântecelui, al desfrânării, al iubirii de argint, al mâniei, al mâhnirii, al plictiselii, al slavei deșarte, al mândriei.
      Cum se poate elibera cineva de gânduri? Sfinții Părinți ai Bisericii noastre ne-au arătat diferite moduri de înfruntare a gândurilor. Sfântul Ioan Gură de Aur ne sfătuiește să nu le exprimăm, ci să le înnecăm în tăcere. Deoarece și fiarele și târâtoarele atunci când cad în vreo groapă , dacă află vreo ieșire înspre sus, urcă și, de obicei, devin mai sălbatice. Dar dacă rămân mereu închise înlăuntru , ușor se pierd și dispar.
     Primul mod de înfruntare este cugetarea: „Cum să fac acest mare rău și să păcătuiesc înaintea lui Dumnezeu? (Fac. 39, 9).
     Spovedirea lor. Precum șarpele, atunci când iese din culcușul lui, aleargă să se ascundă , așa și gândurile viclene, prin spovedanie, pleacă de la om.
     Smerenia sufletului și osteneala trupeacă în tot timpul , locul și lucrul, ajută pe om ca să nu aibă gânduri necurate.
     „Îngrijește-te să te eliberezi de patimi și îndată vei alunga gândurile de la mintea ta” , subliniază Sfântul Maxim Mărturisitorul. Pentru a se elibera cineva de desfrânare, trebuie să se ostenească trupește și să postească; ca să se elibereze de mânie și mâhnire, trebuie să disprețuiască slava și necinstea ; ca să se elibereze de ținerea de minte a răului , trebuie să se roage pentru cel ce l-a mâhnit.
      Nu putem împiedica gândurile să nu vină , însă putem să nu le primim. Dacă nu putem împiedica ciorile să zboare pe deasupra noastră, putem însă să le împiedicăm ca să nu-și facă cuiburi pe capetele noastre.
     În general Sfinții Părinți au trei moduri de înfruntare a gândurilor necurate: RUGĂCIUNEA, ÎMPOTRIVIREA, DISPREȚUIREA (DEFĂIMAREA).
     Rugăciunea. Este cu neputință ca începătorul să alunge singur gândurile. Lucrul acesta este un semn al celor desăvârșiți. Rugăciunea minții: „Doamne Iisuse Hristoase , Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine , păcătosul ” este arma cea mai puternică , necesară celui ce vrea să biruiască gândurile. „Cu numele lui Iisus biciuește pe vrăjmași , căci nu este armă mai puternică în cer și pe pământ” - ne spune Sfântul Ioan Scărarul.
     Împotrivirea. Rugăciunea este pentru începători și neputincioși. Iar cei care se pot lupta să folosească împotrivirea , care obișnuiește să astupe gura diavolilor. Este mai bine să scape cineva prin puterea rugăciunii și a lacrimilor , deoarece sufletul nu are întotdeauna aceeași putere, diavolul are experiența multor mii de ani, în timp ce a noastră este foarte limitată și, încercând să ne împotrivim, vom fugi biruiți și răniți, căci mintea noastră iarăși se întinează cu imaginația necuviincioasă, și c) alungă mândria și arată smerenie cel ce scapă la Dumnezeu în ceasul războiului gândurilor și se mărturisește pe sine nevrednic, smerit și neputincios în a se lupta , și numai pe Iisus Hristos tare și puternic în război, deoarece El ne-a spus: „Îndrăzniți, Eu am biruit lumea” (In. 16, 33), adică patimile, gândurile și pe diavolul.
     Disprețuirea (defăimarea). Dacă ne ocupăm cu gândurile ce ni le aduce vrășmașul, niciodată nu vom putea face vreun bine, căci va fi războit de acela.
     Disprețuirea, și faptul de a nu se ocupa cineva cu gândurile vrășmașului este arma cea mai puternică și ea constituie lovitura cea mai tare dată diavolului. Cel ce a ajuns la punctul acesta este înarmat cu harul lui Dumnezeu și rămâne neatins de gânduri și diavoli.

Din categoria perfecționare

      Dincolo de lucrurile acestea triste, dureroase și nedrepte ce mi s-au întâmplat în ultimul timp, am încercat să mai fac și ceva care să mai puncteze la partea de perfecționare: un prim curs pe anul acesta la care am participat (am ratat unul din cauza încurcării planurilor cu facultatea) vineri 4 noiembrie prin CCD Bacău în sala de ședințe ISJ, la 14, 30. Am dat aceste date pentru că acest curs cu siguranță se va relua anul acesta școlar. Se numește „Dezvoltarea și evaluarea limbajului . Prevenirea și terapia tulburărilor de limbaj și comunicare”, formatoarele sunt 2 doamne pe care le cunosc de la cursurile anterioare despre care am păreri diferite: d-na Elena Hussar, un om bine pregătit dar și un bun formator , o cunosc cel mai bine pentru că de la primul curs cu dânsa mi-a plăcut stilul valoros , pe gustul meu, creativ și schematic, înveți printr-o schemă esența psihologiei despre tema respectivă, de data aceasta a desenat o floare cu L de la limbaj pe mijloc, iar petalele au reprezentat procesele psihice ale SPU, realizând conexiunile bine determinate cu argumente și explicații precise în viața școlară; d-na Elena Ungureanu care îmi este antipatică încă de la cursul cu credite din primăvară , s-a comportat atunci autoritar ca și cum eram elevii ei , se contrazicea cu profesorii nefiind ok în susținerea teoriei în practică, de data aceasta în colaborare doar cu o singură formatoare s-a subclasat categoric, a prezentat niște înregistrări pe fundal încet cu elevi cu probleme de pronunție și exprimare punându-ne să sesizăm aceste elemente. Nu am rezistat până la sfârșitul prezentărilor deoarece aveam deja 12 ore de când plecasem de acasă, de dimineață, de aceea la partea de aplicații, la lucrul pe grupe am plecat , nu înainte de a-mi nota temele pentru portofoliu pe care trebuie să-l predau prin e-mail în 10 zile: o fișă de completat din cartea suport de curs care costă 25 lei „Evaluarea inițială a limbajului, logopedie, limbă și comunicare” , Elena Hussar, Editura Casei Corpului Didactic Bacău, deși subțirică și scumpă îmi va prinde bine la început de clasa I pentru perioada preabecedară ,sau, la alegere,  un scenariu didactic după 5 metode prezentate la curs.

       Recomand cursul colegilor , mai ales educatoarelor și învățătorilor pentru că se poate aplica la acest nivel, vă asigur că cel puțin profesorii de liceu s-au plictisit în sală și au plecat după ce au făcut prezența. Cursul are un număr de 20 de ore și valorează la dosar un punct, exact cât valorează un master, deci merită efortul.

       Pentru că am ratat anul acesta facultatea, va trevui să punctez bine la cursurile de perfecționare ca să-mi asigur un confort pentru anii viitori când sper să fiu studentă și nu voi mai avea timp de cursuri CCD.

De ce te lasă Dumnezeu să urli de durere?

    Este titlul unui articol de pe blogul : ramurainflorita pe care îl citesc cu atenție mai ales că sunt și Gânduri de la Maica Siluana Vlad și pe care vi-l recomand și vouă.

    Nu mi-am propus să reproduc ceva de acolo pentru că nu e frumos să copiem , ci am subliniat prin acest titlul starea mea morală din ultimele zile. Nu-mi place să stau în starea aceasta și lupt când oamenii mă forțează să urlu de durere, dar să nu credeți că accept durerea lor cu seninătatea cu care o făceau sfinții, dar pentru că ei, sfinții, îmi sunt prieteni mă rog lor să mă salveze din urletul surd și amar și le citesc răbdarea , o, Doamne, ce răbdare!

Știu că pentru faptele noastre există o judecată și mai știu că pentru fiecare suferință îndurată pe nedrept Dumnezeu face dreptate: acum, mâine sau la timpul potrivit.

Recunosc că am momente când suferința mă copleșește pentru că sunt om, sunt doar un om și că gândurile mele curate în nedreptate se amestecă cu dorința de a vedea mai repede judecata Domnului săvârșită , ați înțeles ? feed-back-ul -retroacțiunea activității în durere își vrea finalizată aici și acum efortul suportabilității de a nu răspunde cu aceeași palmă , cu aceeași monedă, cu aceeași judecată necreștină autorului  ce a pedepsit uitând că nu el e judecătorul , ignorând frica divină a adevăratei judecăți. Și uneori văd pedeapsa divină simțind nu satisfacția răutăcioasă a unei răzbunări, căci CREDINȚA NU E RĂZBUNARE , ci ADEVĂRUL prin ecouri de alinare ce vin de la prietenii sfinți, mijlocitorii rugăciunii și la final de la Dumnezeu căci oricât de mult am urla în suferință, în nedreptate , în mari încercări, în neîmplinirile noastre, El , doar El are ultimul cuvânt.