„Cuvânt din înțelepciunea lui Dumnezeu către tineri”, Arhim. Mina Dobzeu(2)

   Hristos, pacea noastră

(Învățătura creștină despre pace)

      Pacea este o stare de liniște internă sufletească a individului , sau externă, între membrii familiei în societate, în țară sau între popoare.

     Pacea internă, spirituală, presupune factori interni spirituali: rațiunea, afecțiunea și voința.

     Factorii externi sunt egali și neegali. Egali prin natură, om și om. Sunt egali prin poziție socială, conducători și conducător. Și neegali - superior și inferior. Superior prin supranatură și superior prin poziție socială. Superior prin supranatură pentru noi este Creatorul și prin natură procreatorii noștri, părinții. Superior prin poziție socială este conducătorul, autoritatea legală sau bisericească.

     Pacea se realizează pe baza acestor factori prin raporturi de bune relații.

     Cine lucrează în spiritul păcii lui Hristos este călăuzit de dragoste creștină , cu dăruire, cu deschidere, care înseamnă față de Dumnezeu ascultare și adorare , față de semenul nostru - iubire, iar mai departe în relațiile cu părinții noștri  - respect și ascultare, față de fii - îngrijire, față de egali - relații de avantaj reciproc, față de cel sărac, bolnav - miă, față de păcătos - iertare, față de conducător - respect, față de lege - supunere. Pe o astfel de gamă trebuie să cânte făcătorii de pace.

     Pacea lui Hristos este mai întâi o pace obiectivă, prin care ni s-a dat posibilitatea să ne împăcăm cu Dumnezeu.

    E o pace care se revarsă asupra tuturor celor care primesc solia păcii, adică primesc învățătura lui Hristos. O pace care ne înfrățește pe toți.

   Pacea lui Hristos se menține prin iubire, ascultare, adorare. Pacea care ne-o dă Domnul Iisus este o pace sufletească, care rămâne în veci.

   Ordinea,armonia și pacea internă nu se realizează fără eforturi personale , ci mereu, mereu trebuie antrenament, veghere stăruitoare pentru a rezista atacurilor vrăjmașilor dinăuntru și din afară. Pacea internă se cucerește și se apără prin luptă continuă.

    Și trebuie să știm că vrăjmașii omului sunt casnicii lui. În cazul acesta sunt poftele, dorințele noastre păcătoase, natura noastră coruptă, în urma păcatului strămoșesc. Cât trăim, această viață pământească , nu putem avea decât o pace relativă , pacea absolută o vom dobândi numai în Biserica triumfătoare. Aici pe pământ , în sudoarea feței, ne vom câștiga pâinea cea trupească, precum și pâinea cea duhovnicească. Deci prin luptă asiduă, pentru că există vrăjmași și corupție în natura noastră și vrăjmașul diavol își găsește aliați în firea noastră coruptă. Iisus Hristos Domnul a zis:„În lume necazuri veți avea, însă îndrăzniți. Eu am biruit lumea” (Ioan 16,33).