Mă doare când respir și nu găsesc
Lumina în orice om din calea mea,
Mă doare când și ieri și azi devin
Zile pierdute din scumpul meu univers,
Mă doare când nu pot prețui
Doi ochi vicleni ai răului neînvins,
Nu pot să urlu cât mă doare
Și nu cârtesc de sumbrul adevăr
Am doar puterea să zic:„Doamne, Iisuse...”
Eu CRED și când lupta e prea grea
CER îndurare pentru cel/cea pieduți
TE ROG din mila Ta să-mi dai
Bucuria invaziei Luminii
În ființa mea și în cei pierduți
TE AM cu mine minune infinită
Șterge-mi durerea asta grea
Și dăruiește-le și lor din Tine
Pentru a TE AVEA.
9 aprilie 2011
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu