Sunt MAMĂ!

    Nu am avut nici timpul , nici dispoziția necesară să scriu din experiențele ultimelor 2 săptămâni. Nici acum nu o să povestesc cele bune sau cele rele, le voi prezenta la un moment potrivit. Vreau să precizez că Mateea s-a născut printr-o operație de cezariană vineri, 14 septembrie 2012, așa cum mi-am dorit în timpul Sf. Liturghii, la 10, 20, având 53 cm și 3, 600 g.

    Spre surprinderea mea , soțul meu mi-a zis că are o fată foarte frumoasă și nu e vineție și urâtă ca și bebelușii care se nasc. În traducere liberă , tati m-a plăcut de la început și nu a lăsat să treacă „măcar 2 săptămâni ” ca să pună mâna pe mine că sunt foarte mică și fragilă. Și, în general, cine a văzut-o a plăcut-o și nu spun asta că e copilul meu , ci că părerea mea este că fiecare bebeluș are un farmec aparte.

     Am să las câteva imagini să vorbească despre primele zile de viață ale Mateei:

                                                     Cu tati

Cu mami

 Și creștem

 

Ultima zi de sarcină

    Iată că au trecut 9 luni, cele mai speciale din viața mea și cum mi-am dorit ca Mateea să se nască într-o zi de sărbătoare, am ales 14 septembrie fiind cea mai potrivită ca și dată. Va fi o zi de vineri și de post negru, o zi de Înălțare a Sfintei Cruci când prin toate bisericile va fi miros de busuioc și de flori, așa sper ca în această atmosferă să se nască copilul meu și în timpul Sfintei Liturghii, a „dulcei minuni” așa cum numesc eu această Sfântă Taină să se întâmple minunea de a deveni MAMĂ. Și clopotul bisericilor vor anunța pentru mine mâine că va fi poate cea mai specială zi din viața mea.

    Cezariana nu e un lucru simplu, am citit și am văzut pe net etape destul de grele , am văzut cât de mult sânge se pierde , mă îngrozesc la momentul instalării sondei sau la clismă, la anestezie sau la zilele când trebuie să mă ridic din pat după operație când urli de durere , când poți ajunge și la leșin. Dar dacă nu ar fi și aceste momente ar fi prea simplu să devii mamă.

    Alt aspect care mă îngrozește este internarea într-un spital românesc unde trebuie să contribui la fiecare pas cu bani și chiar și așa ești tratat destul de rece.

     Cu toate acestea , astăzi am fost liniștită, poate e liniștea de dinaintea furtunii sau poate mi-am impus să fiu puternică moral pentru ce va urma. Trebuie să recunosc că pe parcursul sarcinii am fost mai tupeistă și în momentele nedrepte am luptat pentru adevăr și dreptate, poate cele 9 luni de sarcină reprezintă și pregătirea morală pentru a deveni părinte, pentru a avea un cuvânt de spus în societatea tot mai mizeră în care trăim.

   „Îngerii din cer în chip nevăzut înconjoară cu frică Crucea cea de viață purtătoare și, văzând-o că dă credincioșilor acum har de lumină dătător , cu strălucire , se spăimântează și stau zicând către dânsa unele ca acestea :

Bucură-te , cinstită Cruce, păzitoare a lumii;

Bucură-te , slava Bisericii;

Bucură-te , că izvorăști tămăduiri cu îndestulare;

Bucură-te , că luminezi marginile lumii;

Bucură-te lemn de viață mirositor și visteria minunilor ;

Bucură-te , preafericită și de daruri dătătoare;

Bucură-te, că ești dumnezeiesc așternut picioarelor;

Bucură-te, că te-ai așezat spre închinarea tuturor;

Bucură-te , pahar plin de curată băutură;

Bucură-te, luminător al strălucirii celei de sus ;

Bucură-te, prin care se cuvintează zidirea;

Bucură-te, prin care este închinat Ziditorul;

Bucură-te , cinstită Cruce, păzitoare a creștinilor!

                                                    (Icosul 1 al Acatistului Sfintei Cruci)

      Vroiam să mai zic ceva legat de iubirea creștin ortodoxă: nu am știut când am început să scriu despre această iubire supremă că voi nota și astfel de momente care schimbă cu adevărat viața unui om, căci câte zâmbete de copil nu am văzut la școală, de câte ori nu le-am zis elevilor mei că sunt mama de la școală și am simțit iubirea lor, dar cred că nimik din toate aceste sentimente nu pot fi egalate și trăite la fel ca atunci când îți zâmbește propriul copil sau când ai statutul de mamă tot timpul , nu numai la școală . Sper din tot sufletul să trăiesc și eu aceste sentimente începând de mâine și vă rog să spuneți și pentru mine mâine o rugăciune.

      Iar pe voi , bunii mei prieteni din ceruri vă rog să-mi fiți aproape mereu, îmi pun toată nădejdea în voi, în puterea voastră, în dragostea voastră, în alinarea voastră căci de aceea există iubire creștin ortodoxă, adică un drum al mântuirii noastre.

 

 

De ziua Măicuței

    Prea Sfântă Născătoare ,
    A Domnului Hristos,
    Cu multă bucurie
    Noi Te slăvim frumos.

   Tu ești o rază sfântă,
    Ești un mărgăritar
    Tu ești o floare scumpă
    Tu ești un mare dar.

   Un dar am primit și eu în burtică acum 9 luni și numele ei chiar așa se traduce „dar, dar de la Dumnezeu”. Pe parcursul acestei etape mi-ai fost alături Maică Fecioară și ne-ai ocrotit pe amândouă în momentele grele. Ultimele 3 săptămâni au fost pline de durere, cu momente chiar insuportabile, eu realizez că prin rugăciunile Tale îmi găsesc alinarea și că peste câteva zile această etapă se va termina cu bine. Va urma o altă etapă destul de grea și ea, prin care va trebui să trec printr-o operație , să am puterea și răbdarea să le îndur pe toate și în același timp să am grijă de bebelușul meu. Te rog Măicuță Sfântă să ai grijă de mine și de Mateea, să nasc acest prunc „viu și sănătos” și știi rugăciunea mea fierbinte că dincolo de orice lucru bun pe care mi-l doresc pentru fiica mea, mai presus de orice vreau să vă iubească pe voi, bunii mei prieteni din ceruri, să vă urmeze toată viața , să fie un dar divin binecuvântat, un om credincios - un model de viață creștină. Te rog , ajută-ne! Amin

Rugăciune pentru alăptarea copilului

Rugăciune către Născătoarea de Dumnezeu înaintea icoanei sale numită „Hrănitoarea vieții”

 

     Primește, Stăpână Născătoare de Dumnezeu, lacrimile rugăciunii robilor tăi care aleargă la Tine. Vedem chipul tău de pe icoană, cum ții în brațe și hrănești pe Fiul tău și Dumnezeul nostru , Iisus Hristos ceea ce fără de durere L-ai născut , ceea ce auzi necazurile mamelor și neputințele fiilor și ale fiicelor. Pentru aceasta cădem în fața icoanei tale făcătoare de minuni și cu umilința te rugăm , Stăpână multmilostivă : iartă-ne pe noi păcătoșii, cei ce suntem condamnați să naștem în durere și în necazuri să alăptăm pruncii noștri , și apără pruncii aceștia și izbăvește-i de toată boala și durerea . Dăruiește-ne nouă sănătate și tărie ca să crească în putere și să se umple de bucurie și mângâiere , ca prin ocrotirea ta să-ți aducă laudă. O, Maica lui Dumnezeu , milostivește-te de mamele fiilor neamului omenesc și de oamenii neputincioși , vindecă-ne de orice boală , alină-ne necazurile și durerile ce ne chinuie și nu nesocoti lacrimile și suspinile robilor tăi. Auzi-ne pe noi în ziua necazului nostru și în ziua bucuriei și izbăvirii noastre primește lauda inimilor noastre. Du rugăciunile noastre în fața Tronului Fiului Tău și Dumnezeului nostru, să se milostivească de păcatele și neputințele noastre , ca să te slăvim împreună cu pruncii noștri , apărătoarea noastră milostivă și nădejdea neamului omenesc, în vecii vecilor. Amin

 

       Și această rugăciune face parte din cartea „Familia ortodoxă”, pr. Evgheni Șestun

Eu vara nu dorm:)

    Daaaa.....toată lumea zice asta în vara aceasta, eu din cauza sarcinii și a căldurii și voi ceilalți fiecare vă știți motivele...

   Nu prea mă laud cu nimik, doar că am o burtik bomboasă care îmi dă bătăi de cap dealtfel, nu dau randament nici fizic, nici intelectual și ca să nu rămână gol blogul m-am gândit să mai pun niște foto cu mâncareeeeeeeeeeeeeeee :)))) căci asta e preocuparea mea principală: să mănânc, nici nu vă spun câte kg am :)

 Fripturica de găină în sos de ceapă și roșii.
Câteva roșii speciale din seră

 Pilaf de legume cu piept de găină
Mâncărică de pui cu legume





Pârjoluțe de vită
Pârjoluțe în ciulama cu ciuperci
                                                       și brânză de vaci



  Șnițel de pui
  Ardei copți pe care eu îi pap
               cu ulei și oțet

Un desert plăcut

 Cartofi natur

 O omletă cu legume și brânză de vaci
Răcitură de găină

 Salată de vinete cu maioneză, cu semințe, fără semințe
Roșii de seră

 Un compot de prune
Vinete prăjite

 Ardei copți în sos alb din smântână
Cartofi prăjiți

 Grătar din carne de vițel
Și combinația: ardei în sos alb, grătar, cartofi prăjiți, brânză de vaci

 Varză de post cu soia și mâncărică de roșii
Icre pane

 Ghiveci cu cartofi și legume
Friptură de pui și cârnăciori din carne de vită și oaie

 O sălătucă bună
Ardei umpluți de post cu soia

 Ardei umpluți de post fără soia
Pârjoluțele de post

 Conopidă prăjită
Și combinația : pârjoluțe și conopidă

Mâncărică de inimioare și pipote cu ceapă

Să nu credeți k asta  e tot ce-am gătit în vara aceasta, am surprins doar câteva momente.

18 ani

    Pe 15 august este născut nepoțelul meu și împlinește anul acesta 18 ani. Pentru că între noi a existat întotdeauna o relație sufletească deosebită deoarece am petrecut împreună clipe frumoase din copilăria lui , între 1 și 2 ani a stat mereu alături de mine, m-am gândit să depăn câteva amintiri care nu se pot șterge chiar dacă timpul si/sau spațiul se interpun uneori.

   Mary a fost ca și copilul meu, l-am tratat cu multă dragoste și afecțiune, el s-a născut când eu aveam 18 ani, iar fiica mea se va naște când el împlinește 18 ani. Pentru că a crescut la bunici - părinții mei și pentru că eu locuiam acolo m-am atașat foarte mult de el. De fapt eu sunt una din cele 3 mame, așa ca la d-l Goe: mamița, mam mare și tanti Mița :)

   Nepoțelul meu a fost întotdeauna un copil plin de viață, drăgălaș , isteț, fizic semănăm mult, de multe ori persoanele străine credeau că eu sunt mămica lui.

  Și pentru că se apropie momentul să devin mamă mi-aduc aminte cu plăcere de amintiri ce m-au legat pentru totdeauna de el: zilele și nopțile când îl legănam, îi dădeam să pape, îl schimbam, îl plimbam, aveam grijă de el când era bolnăvior, când îl duceam la grădiniță, îl alintam. Îmi aduc aminte că la început îmi spunea Mă de la mătușica și că plăngea din pătuc să îl iau în brațe, îmi aduc aminte când învățam împreună poeziile pentru serbare, avea o memorie foarte bună, când făcea o poznă sau i se întâmpla ceva mai întâi îmi spunea mie ca să scape de pedeapsa sau mustrarea mamei lui. Și acum fiind mare are momente când se destăinuie mai ușor mie decât altor persoane.

    De fapt aceste legături sufletești rămân pentru totdeauna , sunt speciale și bucură persoanele capabile să le trăiască.

    Chiar dacă acum trăim la distanță și ne întâlnim rar dragostea ce ți-o port rămâne pntru totdeauna, nu uit în nicio zi să mă rog pentru tine. LA MULȚI ANI, dragul meu nepoțel!

    Am și câteva fotografii legate de copilăria lui.

Despre sarcină

    Nu am mai scris demult despre sarcină. Pentru că peste 5-6 săptămâni ea se va termina și pentru că pe mine m-a afectat cu multe manifestări neplăcute m-am gândit să mă plâng actualelor mămici ca să-mi mai găsesc puțină alinare și le-aș sfătui pe doamnele care încă nu sunt însărcinate dar care își doresc un viitor bebe să nu citească această postare.

    Copilul pe care îl purtăm în burtică este un dar, o binecuvântare și această bucurie nu trebuie știrbită cu nimic în drumul ei spre realizare, de aceea să nu mă înțelegeți greșit că mi-am propus să scriu despre aspectele neplăcute ale sarcinii mele pentru a diminua cu ceva momentul deznodământului, acela că o nouă viață va veni pentru a împlini misiunea unei femei în această lume.

    Probabil pe 5 ianuarie  Mateea s-a născut în burtica mea ca semn că ruga mea și-a atins scopul , de atunci în universul trupului meu au avut loc tot felul de modificări , am traversat multe neplăceri, temeri, emoții. Pe la 4 săptămâni testul de sarcină făcut pentru pentru prima dată în viața mea și reluat a doua zi (deși nu era cazul) mi-a confirmat gândul că aș putea fi însărcinată. L-am chemat pe soțul meu în baie să vadă cele 2 linii înroșite ale testului , deși eram buimăcită , cred că reacția lui a fost mai firească, i-am citit bucuria . Înainte de test aveam grețuri , iar într-o dimineață mi-a fost rău într-o mașină cu care am mers la școală pentru că am stat în spate și m-a zdruncinat, chiar i-am spus colegei mele că aș putea fi însărcinată...La 5 săptămâni am mers la doctor și mi-a confirmat sarcina. În lunile a 2-a și a 3-a mi-a fost greu, visam toată ziua mâncare și trebuia să mănânc altceva la fiecare masă, îmi venea să vomit de câteva ori pe zi și uneori seara chiar se întâmpla, atipik căci de obicei gravidele vomită dimineața. Când vomam se auzea și la vecini zgomotele din baie și era atât de neplăcut încât parcă rămâneam fără viață după un astfel de episod, de câteva ori după  ce se făcea liniște venea soțul și bătea la ușă îngrijorat căci nu mai dădeam niciun semn de viață . Recunosc că acele trăiri groaznice s-au mai diminuat în amintirile mele dar nu mă pot miniți că le-am uitat sau că aș putea să le uit vreodată, nici pe acelea , nici pe cele care au urmat. Mă țineam cu mâna de nas prin casă ca să nu simt mirosuri, mai ales de mâncare. Îmi era rău și când mergeam la baie, mai ales la școală. La 7 , la 12 săptămâni a făcut alte ecografe , plus analize , apoi dublu test, morfologia fetală , plus alte 2 ecografe până acum.

       Iarna mi-a fost greu din cauza frigului și am avut ghinionul să am probleme cu mașinile de navetă chiar în perioada cea mai friguroasă, știu că am stat într-o dimineață la minus 20 grade o oră în stație, aș fi putut pierde copilul. Apoi am avut câteva săptămîni probleme cu mașină de transport veche care mă zdruncina teribil de credeam k mor până la școală, până într-o zi când a fost scoasă din circulație.

      În săptămâna a 12-a dornică să aflu că în burtică am un băiețel așa cum îmi doream am rugat-o pe doctoriță să se uite și la sexul copilului la ecograf și mi-a zis că e băiat și astfel a apărut în existența mea Matei. Din păcate la morfologia fetală de pe la 20 săptămâni am primit o altă veste care m-a șocat teribil, am plâns o zi pentru că simțeam că cineva mi l-a luat pe Matei , eram total derutată , cum adică Matei al meu să nu mai existe. Și zilele care au urmat au fost grele și am sperat în următoarele 3-4 săptămâni până la următorul ecograf că poate doctorul s-a înșelat , dar nu a fost așa, a fost intervalul de timp când am încercat să lupt cu mine ca să accept varianta cu fetița, de aceea m-am obișnuit cu vestea primită și cu noua situație. Și astfel Matei a devenit Mateea.

     Au fost pe sarcină tot felul de suferințe fizice: dureri, răceli, hemoroizi ,probleme cu digestia, grețuri care s-au manifestat pe toată sarcina, la care s-au adăugat și suferințe morale , unele destul de apăsătoare. Cu cât sarcina a avansat cu atât mi-a fost tot mai greu. Vara aceasta m-a năucit căldura, am avut câteva atacuri de panică, respiratorii , au apărut insomniile, în ultimele 2 nopți am dormit foarte puțin , am niște arsuri îngrozitoare, sunt momente când și fetița e atât de agitată încât nu mai știu cum să o potolesc. Pe la 3 noaptea merg la bucătărie și mânânc pepene roșu rece de la frigider k să mai diminuez efectele neplăcute ale căldurii și ale insomniilor. De pe la 6-7 luni am simțit că sarcina îmi îngreuiază mult trupul , că mă mișc tot mai greu, că abea mă întorc pe pat, că abea respir etc. Acum sunt un balon neputincios în cel mai serios mod cu putință și am momente , e adevărat puține, adik nu am luat-orazna de tot (nu încă :))) ) când îmi vine să mă urc pe pereți sau să mă dau cu capul de pereți.

     Știu că sarcinile diferă mult de la o mămică la alta și chiar aceeași mămică trăiește 2 experiențe total diferite în sarcini diferite. Mi s-a relatat sau am citit despre mămici care nu au avut nicio neplăcere pe sarcină sau altele care au stat în pat 9 luni (!) ca să poată să aducă pe lume copilul fără să-l piardă la cel mai mic efort.

     Acestea sunt doar câteva aspecte ale vieții mele de graviduță, suferințele și frământările mele. Sunt momente când plâng ca un copil că nu mai pot , că nu mai suport , că nu mă mai recunosc, dar asta mă face să fiu și mai responsabilă , să conștientizez că peste ceva timp trebuie să mă ocup de creșterea și educarea propriului copil, etape care nu vor fi nici ele ușoare.

     Aștept eventuale sfaturi de la mămici în mod special cum să-mi mai ușurez din aceste suferințe aflate la final de sarcină și cum să mă pregătesc pentru cezariană, prima lună de viață etc.