Ultima zi de sarcină

    Iată că au trecut 9 luni, cele mai speciale din viața mea și cum mi-am dorit ca Mateea să se nască într-o zi de sărbătoare, am ales 14 septembrie fiind cea mai potrivită ca și dată. Va fi o zi de vineri și de post negru, o zi de Înălțare a Sfintei Cruci când prin toate bisericile va fi miros de busuioc și de flori, așa sper ca în această atmosferă să se nască copilul meu și în timpul Sfintei Liturghii, a „dulcei minuni” așa cum numesc eu această Sfântă Taină să se întâmple minunea de a deveni MAMĂ. Și clopotul bisericilor vor anunța pentru mine mâine că va fi poate cea mai specială zi din viața mea.

    Cezariana nu e un lucru simplu, am citit și am văzut pe net etape destul de grele , am văzut cât de mult sânge se pierde , mă îngrozesc la momentul instalării sondei sau la clismă, la anestezie sau la zilele când trebuie să mă ridic din pat după operație când urli de durere , când poți ajunge și la leșin. Dar dacă nu ar fi și aceste momente ar fi prea simplu să devii mamă.

    Alt aspect care mă îngrozește este internarea într-un spital românesc unde trebuie să contribui la fiecare pas cu bani și chiar și așa ești tratat destul de rece.

     Cu toate acestea , astăzi am fost liniștită, poate e liniștea de dinaintea furtunii sau poate mi-am impus să fiu puternică moral pentru ce va urma. Trebuie să recunosc că pe parcursul sarcinii am fost mai tupeistă și în momentele nedrepte am luptat pentru adevăr și dreptate, poate cele 9 luni de sarcină reprezintă și pregătirea morală pentru a deveni părinte, pentru a avea un cuvânt de spus în societatea tot mai mizeră în care trăim.

   „Îngerii din cer în chip nevăzut înconjoară cu frică Crucea cea de viață purtătoare și, văzând-o că dă credincioșilor acum har de lumină dătător , cu strălucire , se spăimântează și stau zicând către dânsa unele ca acestea :

Bucură-te , cinstită Cruce, păzitoare a lumii;

Bucură-te , slava Bisericii;

Bucură-te , că izvorăști tămăduiri cu îndestulare;

Bucură-te , că luminezi marginile lumii;

Bucură-te lemn de viață mirositor și visteria minunilor ;

Bucură-te , preafericită și de daruri dătătoare;

Bucură-te, că ești dumnezeiesc așternut picioarelor;

Bucură-te, că te-ai așezat spre închinarea tuturor;

Bucură-te , pahar plin de curată băutură;

Bucură-te, luminător al strălucirii celei de sus ;

Bucură-te, prin care se cuvintează zidirea;

Bucură-te, prin care este închinat Ziditorul;

Bucură-te , cinstită Cruce, păzitoare a creștinilor!

                                                    (Icosul 1 al Acatistului Sfintei Cruci)

      Vroiam să mai zic ceva legat de iubirea creștin ortodoxă: nu am știut când am început să scriu despre această iubire supremă că voi nota și astfel de momente care schimbă cu adevărat viața unui om, căci câte zâmbete de copil nu am văzut la școală, de câte ori nu le-am zis elevilor mei că sunt mama de la școală și am simțit iubirea lor, dar cred că nimik din toate aceste sentimente nu pot fi egalate și trăite la fel ca atunci când îți zâmbește propriul copil sau când ai statutul de mamă tot timpul , nu numai la școală . Sper din tot sufletul să trăiesc și eu aceste sentimente începând de mâine și vă rog să spuneți și pentru mine mâine o rugăciune.

      Iar pe voi , bunii mei prieteni din ceruri vă rog să-mi fiți aproape mereu, îmi pun toată nădejdea în voi, în puterea voastră, în dragostea voastră, în alinarea voastră căci de aceea există iubire creștin ortodoxă, adică un drum al mântuirii noastre.