Ziarul

miercuri, 7 decembrie 2011

„Despre viața de familie și diverse probleme ale lumii contemporane”, Ava Arsenie Papacioc (2)

     Am descoperit în această carte lucruri despre viața de familie pe care le știam în mare măsură , dar spuse aici de un Sfânt Părinte au o semnificație aparte. Alt lucru care m-a surprins este cât de frumos vorbește despre femeie, despre rolul acesteia în viața de familie.
     Scopul căsătoriei este mântuirea reciprocă. Stimularea continuă, reciprocă, spre acest scop este obligatorie, pentru că este o mare răspundere. Așa că, dragii mei, o căsnicie se poate întemeia pe o iubire adevărată și pe o coordonată exclusiv creștină.
„Femeie” înseamnă „împărăteasă dăruitoare”. Femeia, dacă zici că-i slabă, totuși, din momentul în care te-ai angajat să te numești soț, nu te poți numi soț decât lângă o soție. Trebuie să o pui pe tron, cu orice chip! Femeia este extraordinară în creația lui Dumnezeu! Dați-vă seama că destinul întregii omeniri depinde de cuvântul Fecioarei Maria, libere: Fie mie după cuvântul Tău. Și s-a schimbat destinul întregii omeniri , și chiar a lui Dumnezeu în lume. Maica Domnului este o femeie care a deschis porțile fericirii , libertății și veșniciei în lume. Maica Domnului reprezintă neamul omenesc. Femeia nu trebuie văzută ca o roabă. Pentru că, deși spunem în rugăciunile Tainei Cununiei că femeia trebuie să se supună bărbatului, acesta din urmă trebuie să fie atent, că i se spune, tot în aceeași rugăciune, că trebuie să o iubească. Dacă nu o „iubește”, soția nu o să-l asculte. Bărbatul, dacă nu  ascultă de acest cuvânt, se face răspunzător de îndărătnicia femeii. Deci trebuie să o iubească cu orice chip. Între cei doi soți nu există grad de rudenie. Dacă bărbatul este capul , femeia este inima. Trebuie să se supună unul față de altul . Și inima este mai mult decât orice, este adâncul cel mai adânc al ființei omenești, este chiar locul unde Dumnezeu Și-a făcut locaș. Și dacă ea este inima, e și el inimă, fiindcă iubirea armonizează căsnicia. Nașterea de prunci nu este scop căsniciei, este o consecință. Scopul este stimularea reciprocă spre mântuire.
- Dacă unul din soți se îmbolnăvește pe parcurs este permis să-l părăsești?
- Există și iad și rai! Dacă vrei să te duci în iad dracul zice:„lasă-ți din lașitate soția că eu nu te voi părăsi niciodată!”. Ești dator să stai împreună cu cea bolnavă și cu care te-ai cununat la biserică până la moarte și vei primi plată de la Dumnezeu -trebuie să o vezi mereu ca în prima zi de nuntă!
- Se acceptă ca cei căsătoriți să aibă relații trupești fără scopul procreării?
 - Scopul căsătoriei nu este numai plăcerea, dragul meu. Plăcerea este o consecință, scopul este nașterea de copii. Dar nici nașterea de copii nu este un scop, ci este vorba de o stimulare permanentă reciprocă. Asta este căsnicia! Sigur că va trebui să avem și marile intimități, ca soț și soție, dar cu un scop, nu numai cu plăcere.
    Bisericile sunt pline de femei , nu de bărbați! Majoritatea, destul de multe, fac niște sacrificii grozave  să vină la biserică, fiindcă nu sunt lăsate.
    Bărbații, însă, mai beau, se mai duc, se mai încântă, și vă spun cu durere că încă se mențin în duhul celor 40 de ani de încleștare și de tristețe, încă se mențin și acum în ateismul lor...Li se pare că e foarte bine să trăiești fără Dumnezeu, să nu ți se ceară nimic, să poți face ce vrei...
    Relația dintre soț și soție rămâne o problemă delicată. Nu se poate porunci: „poruncă dau vouă - marți și joi.” Dacă ar fi singur, ar putea primi poruncă. Trebuie să știe să fie armonios...Dintre două rele, alegi răul cel mai mic. Decât să-și caute altă pereche pentru a păcătui, mai degrabă cedează unul dn ei. Dacă se întâmplă să fie în relație de împreunare în sărbători și în posturi să se spovedească.
    Dacă m-ar întreba cineva să-i spun, într-un cuvânt, ce este cultura, i-aș răspunde: armonie. Dacă m-ar întreba altul mai pretențios să- spun, tot într-un cuvânt, ce este Biblia, i-aș spune: armonie. Dacă m-ar întreba cineva să-i spun ce este căsnicia, aș zice: armonie.

marți, 6 decembrie 2011

Etapa a patra a Proiectului educațional religios

     Această etapă a fost dedicată Sfântului Nicolae.

    Am realizat împreună cu elevii următoarele activități:

1.Urmărirea unor materiale atractive în word sau power point pe calculatoarele din clasă;

2.Învățarea cântecelelor: „Sfinte Nicolae” și „Moș Nicolae”;

3. Realizarea „Ghetuței lui Moș Nicolae” la ora de Ed. tehnologică;

4. Realizarea unui desen ca temă în timpul liber.

    Din diversatea materialelor citite împreună cu elevii , am ales să scriu o poezie:

                                              Dorința
                                                        M. Corneluc
La fel ca-n fiecare an ,
M-am pregătit cum se cuvine:
Cuminte sunt și-am în carnet
Doar calificative bune.

Prin cameră am măturat,
Iar ghetele îmi sunt curate
Și-acum aștept nerăbdător,
Gândind la daruri minunate.

Demult aștept această zi,
Iubite Nicolae Sfinte,
Și cred că-mi vei aduce-n dar
Tot ce-mi doresc eu , drag Părinte.
       
      Dincolo de darurile pe care le primim cred că cel mai important este că Sf. Nicolae ne-a adus ploaie, mi-a adus diploma de la București ascultându-mi ruga. Așadar, mai importante decât bucuriile materiale sunt bucuriile duhovnicești.

duminică, 4 decembrie 2011

Filocalia (2)

     Puțini dintre noi renunță la lumea aceasta pentru a alege cea mai dreaptă cale către Dumnezeu. Dar nu pot omite faptul că am văzut de-a lungul timpului destui oameni care trăind în lume sunt plini de dragoste de Hristos, care reușesc în mare parte să-și ducă crucea atât de senini, atât de curați, atât de smeriți încât mă determină să cred că există o Filocalie a treptelor către cer și pentru noi ce trăim în mijlocul păcatelor.
     În Cartea despre nevoințe a Sf. Ioan Scărarul aflăm Despre lepădarea de viață deșartă și despre retragere ca primă treaptă din urcuș.
46. În aceste trei chipuri de viață stă toată viețuirea călugărească: fie în nevoință retrasă și singuratică, fie în liniștire cu unul sau cu doi, fie în șederea cu răbdare în obște. Eclesiastul zice: „Să nu te abați la dreapta sau la stânga. Ci umblă pe calea împărătească” (Prov. XIV, 27), căci chipul de la mijloc e multora cel mai potrivit din cele spuse. Căci zice: „Vai celui singur” (Ecl. IV, 10). Că de va cădea în trândăvie sau în somn, sau în nepăsare, sau în deznădejde, nu este cine să-l scoale dintre oameni. Iar „unde sunt doi sau trei adunați în Numele Meu, acolo sunt și Eu în mijlocul lor”, a spus Domnul (Matei XVIII, 20).
      Apoi mai aflăm  Despre despătimire ca treaptă a doua.
6. Să auzim pe Domnul, Care a zis către tânărul care a împlinit aproape toate poruncile : „Un lucru îți lipsește: vinde averile tale și le dă săracilor” (Matei IX, 21), și te fă pe tine însuți sărac, care primește milostenie.
      Următoarea treaptă este Despre înstrăinare.
18. Nu ne retragem (din lume) pentru că urâm pe cei ai noștri sau locurile. Să nu fie! Ci ca să scăpăm de vătămarea ce ne vine de la ei.
21. Dorul lui Dumnezeu a stins dorul de părinți . Iar cel ce spune că le are pe amândouă se amăgește pe sine. Căci s-audă : Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni” și celelalte (Matei VI, 24).

sâmbătă, 3 decembrie 2011

Prăjitură cu morcov

    Rețeta e luată de pe net și e puțin schimbată față de cea pe care o făceam acasă pe vremea când prăjiturile de casă erau la mare modă:
1 cană cu morcov ras
100 g zahăr
100 ml ulei
100 ml apă minerală
1 linguriță scorțișoară
1 linguriță praf de copt
150-170 g făină
1 cană nuci mărunțite
coajă rasă de lămâie
   Am triplat aceste cantități pentru tava pe care am folosit-o. Nu am folosit scorțișoară și cred k se putea pune mai mult praf de copt, am pus ceva mai multă făină. Am folosit zahăr pudră cu aromă de vanilie așezat deasupra prăjiturii după ce am scos-o de la cuptor.







Bacăul în preajma sărbătorilor

     E luna cu sărbători creștine importante și localitățile sunt îmbrăcate în sărbătoare, lipsește zăpada, dar e cald și bine.










vineri, 2 decembrie 2011

joi, 1 decembrie 2011

„Despre viața de familie și diverse probleme ale lumii contemporane”, Ava Arsenie Papacioc (1)

     În cartea cumpărată de la Glissando, Bacău, 15 noiembrie 2011, Părintele Arsenie vorbește din propria experiență.
     Despre împărtășirea cu Sfintele Taine. „N-are atâta importanță cât de des se împărtășește cineva, ci mai cu seamă felul în care se pregătește pe sine pentru aceasta, și cât de mult îl păstrează înlăuntrul său pe Hristos după aceea. Dacă ar fi fost să se sfințească omul așa, pur și simplu, atunci toți preoții care se împărtășesc în cursul săptămânii și în fiecare duminică ar fi deja sfinți!” Atanasie Rakovalis din Părintele Paisie mi-a spus .
    Pentru că nu există relație între rău și bine, Mântuitorul spune: să fii al meu întreg, să-Mi dai toată viața , toată ființa ta (Cf. Matei 22,37); dracul zice să-mi dai doar un deget, că prin asta el te stăpânește. Nu mai este Hristos lângă tine dacă i-ai dat o unghie de la un deget dracului.
    Curățenia inimii ar fi deci un criteriu care trebuie respectat în vederea împărtășirii cu Sfintele Taine. Cine este pregătit lăuntric se poate împărtăși mai des . Însă dacă te împărtășești foarte des, începi ca ființă omenească cu neputințe să ai momente de rutină, de lâncezeală, de uscăciune și te cumineci din obișnuință, chiar zilnic - o greșeală extrem de mare. Mai des se poate împărtăși cineva, dar să aibă un timp de pocăință, o perioadă de post etc. Este o dezlegare pe care ți-o dă duhovnicul când te întreabă: „Ești pregătit de împărtășire? ”
    La Sfânta Liturghie primești într-un fel deosebit harul lui Dumnezeu, tăria cea mare a creștinului, aprinzând lumina adevărului în om pentru viața și lupta împotriva puterilor întunericului. Această Sfântă Liturghie, care se săvârșește într-un chip atât de nepătruns cu evlavie , are rânduite rugăciuni și prefaceri adânci pentru salvarea de la pieire a lumii întregi - Dumnezeu ține Pământul mai mult pentru Sfânta Liturghie ce se săvârșește pe el -, vizând direct pe cei pomeniți pentru sănătate, luminare, frumusețe și tărie nelimitată asupra duhurilor necurate. Este atât de necesară și de obligatorie participarea la Sfânta Liturghie, mai mult decât ne sunt necesare lumina și aerul .