Puțini dintre noi renunță la lumea aceasta pentru a alege cea mai dreaptă cale către Dumnezeu. Dar nu pot omite faptul că am văzut de-a lungul timpului destui oameni care trăind în lume sunt plini de dragoste de Hristos, care reușesc în mare parte să-și ducă crucea atât de senini, atât de curați, atât de smeriți încât mă determină să cred că există o Filocalie a treptelor către cer și pentru noi ce trăim în mijlocul păcatelor.
În Cartea despre nevoințe a Sf. Ioan Scărarul aflăm Despre lepădarea de viață deșartă și despre retragere ca primă treaptă din urcuș.
46. În aceste trei chipuri de viață stă toată viețuirea călugărească: fie în nevoință retrasă și singuratică, fie în liniștire cu unul sau cu doi, fie în șederea cu răbdare în obște. Eclesiastul zice: „Să nu te abați la dreapta sau la stânga. Ci umblă pe calea împărătească” (Prov. XIV, 27), căci chipul de la mijloc e multora cel mai potrivit din cele spuse. Căci zice: „Vai celui singur” (Ecl. IV, 10). Că de va cădea în trândăvie sau în somn, sau în nepăsare, sau în deznădejde, nu este cine să-l scoale dintre oameni. Iar „unde sunt doi sau trei adunați în Numele Meu, acolo sunt și Eu în mijlocul lor”, a spus Domnul (Matei XVIII, 20).
Apoi mai aflăm Despre despătimire ca treaptă a doua.
6. Să auzim pe Domnul, Care a zis către tânărul care a împlinit aproape toate poruncile : „Un lucru îți lipsește: vinde averile tale și le dă săracilor” (Matei IX, 21), și te fă pe tine însuți sărac, care primește milostenie.
Următoarea treaptă este Despre înstrăinare.
18. Nu ne retragem (din lume) pentru că urâm pe cei ai noștri sau locurile. Să nu fie! Ci ca să scăpăm de vătămarea ce ne vine de la ei.
21. Dorul lui Dumnezeu a stins dorul de părinți . Iar cel ce spune că le are pe amândouă se amăgește pe sine. Căci s-audă : Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni” și celelalte (Matei VI, 24).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu