O lună

    Au trecut 4 săptămâni de când s-a născut Mateea. Iubițica mamei a crescut, e destul de dolofană, dar are și probleme, ca orice bebeluș, probleme care mă dau pe mine peste cap: colicii, fornăiala și candida. 

    Cineva îmi spunea cu câteva luni în urmă că un copil schimbă radical viața unei femei și a avut dreptate, de când s-a născut Mateea drumul vieții mele s-a schimbat în totalitate: majoritatea timpului il dedic fetiței, aproape că am uitat de mine, abia miercurea aceasta, după 4 săptămâni am pus pentru prima dată fard pe pleoape, înainte o făceam zilnic. Mateea mă solicită foarte mult, e un copil cu personalitate, e genul care se impune, nu se lasă dominat. E adevărat că nici eu nu am fost în perioada aceasta în formă maximă din cauza operației. Voi încerca în viitorul apropiat să scriu și despre această experiență. 

   A trecut o lună! Acum o lună mă rugam fierbinte să traversez această perioadă pentru că e foarte greu să ai un nou născut în grijă și în același timp să ai grijă de propriul corp suferind o trecere de la sarcină la cezariană  spre refacere. A fost foarte greu, dacă nu aș spune asta înseamnă că aș fi o lașă pentru că imediat după ce am venit de la spital am trăit momente de coșmar aveam niște frisoane de nu mă puteam încălzi și apoi o febră puternică. Într-o noapte mă simțeam atât de rău încât am spus că nu vreau ca Mateea să crească făîră mamă. Am făcut o infecție postoperatorie, am făcut în spital diverse tratamente injectabile, pentru că ar mai fi trebuit și pentru că organismul meu e predispus la infecții , imediat cu întreruperea tratamentului au apărut semne de boală. Momentele critice au fost traversate și pentru că Mateea mi-a dat motivația să lupt foarte mult cu propriul corp suferind , fetița avea nevoie de lapte și am reușit în final să-i ofer laptele matern.

    Am trecut împreună peste episodul căderii cordonului ombilical, abia în a 14-a zi, peste băițele greluțe de la început deoarece eforturile nu-mi făceau bine la operație, am trecut peste perioada de acomodare a nopților nedormite, dorm 3-4 ore pe noapte, Mateea nu plânge mult, isteric, dar mânâncă la cerere, haotic,plus că mârâie la schimbat și pierd câte o oră , o oră jumătate până și adoarme între 2 mese. Eu sper că aceste aspecte se vor modifica în timp dar sunt conștientă că sunt copiii care plâng multe luni, sper măcar să fim pe undeva la mijloc ca și eforturi de creștere.

     Despre cheltuieli ce să mai spun , s-au dus mulți bani pe cumpărăturile necesare la început de drum, norocul nostru e că am primit hăinuțe, alte cadouri și bani de la cei dragi. Să enumăr câteva cumpărături neapărat necesare unui bebeluș: ceaiuri, medicamente, lapte praf, aspirator nazal, trusă unghii, trusă păr, pampers, șervețele umede, păturele absorbante, comprese sterile, detergenți, biberoane și tetine și multe altele. 

      Sunt multe de spus și voi mai reveni cu câteva aspecte, mai ales experiența spital pe care vreau să o împărtășesc. 

      Voi mai atașa câteva fotografii deși în ultimul timp ele sunt anexate pe facebook și mai puțin pe blog. 

       La mulți ani- luni iubițica mea fetiță, să crești mare și să ne umpli viața de bucurie!

       Oricât de greu ar fi nimic nu se compară cu iubirea de mamă , cu împlinirea de a avea un copil și cred că dacă Mateea ar putea vorbi ar spune că: „nimic nu se compară cu iubirea de fiică , cu bucuria de a avea o mamă ca a mea”.