„De ce sunt ortodox”,Klaus Kenneth (1)

        Ne punem cu toți întrebarea aceasta cel puțin o dată în viață: „De ce sunt ortodox” ? , poate și mai des după revoluție (din 89) când au apărut în țara noastră atâtea ciupercuțe de religii ca după o ploaie bogată. Această carte este continuarea celei prezentate anterior a autorului Klaus Kenneth :„Două milioane de kilometri în căutarea adevărului”. E cu atât mai interesant răspunsul la întrebarea pusă deoarece autorul nu a fost ortodox, ci a găsit această cale de trăire în Hristos, după ce o viață întreagă a bâjbâit prin întuneric, străbătând pământul în lung și-n lat. Aceeași Editură Agnos publică cartea, traducerea din limba germană aparține Ralucăi Toderel, Sibiu, 2010.

      E plăcerea mea să citesc această carte la fel ca și prima a acestui autor, mai ales că acum se vorbește de ortodoxia noastră . „Venit în România să mărturisească pe Hristos, Klaus Kenneth a făcut-o în mod cu totul dezlegat de ifosele noastre misionare, sfidându-ne încrunțelile și adaosurile cinice. A deschis răni și vinovății, a închis dureri și a făcut să freamăte sălile. A convenit unora . Altora, nu. Ca întotdeauna în România post-decembristă , cârtitorii lui au vădit că unei construcții constante de cultură creștină , mărturisitoare, preferăm cultura instincluală , aceea care oferă rezultate soft, manevrabile. Klaus Kenneth nu știe să mărturisească altfel decât l-a învățat Părintele Sofronie de la Essex, decât l-a crescut spre mântuire duhul Părintelui Zaharia Zaharou. Direct, smintitor, pe alocuri, dar bucuros de o minune așa mare, cum a fost întoarcerea sa la Hristos , reînnoadă pentru publicul român stilul apologetic al timpurilor de demult , în care nu eram creștini doar pentru că mormintele strămoșilor ne erau creștine, ci pentru că Mormântul Mântuitorului s-a aflat gol, în zorii dintâi ai Învierii.
        Totdeauna m-am bucurat când diavolul pierde câte un om din mrejele sale. Dar când pierde un astfel de om , ca fratele Klaus, îl văd tăvălindu-se prin praful obidiei drăcești , orbit de lumina pe care, pierdutul de el, o transmite în Numele Celui care L-a câștigat.
         Binecuvântat fie Dumnezeul nostru, Care ne vrea mântuiți!”
                                                                        Pr. Conf. Dr. Constantin Necula