Ziarul

duminică, 1 aprilie 2012

Doamne, cât de iubesc!

    
E ziua Domnului, zi de odihnă și rugăciune, ziua în care încercăm uneori să medităm la relația noastră cu Dumnezeu, la cât de departe sau aproape Îl simțim , la cât de mult ne invadează ființa , la cât de mult avem nevoie de El.
Doamne, Tu știi cât te iubesc?! Dacă aș putea să fac mai mult, tot mai mult să-ți dovedesc și-n fiecare răsărit de zi să-ți mulțumesc pentru tot ce-mi dăruiești, pentru viață, pentru speranță, pentru Matei, pentru tot , pentru Lumina ce-mi invadează ființa și mă face să gust din dumnezeirea Ta și mă face să uit tot ce e rău și nedrept, mă face să zbor spre înalt deși la sol e un cumplit coșmar, mă face să cred cu toată ființa mea că ruga mea fierbinte se va împlini și voi primi tot ce bun, tot ce e curat, tot ce e adevărat, tot ce e sfânt.
Cred, Doamne! Ajută-mi necredinței mele!
E primăvară, anotimpul meu preferat când o bucățică din rai coboară pe pământ prin natura cu schimbările ei, totul renaște. Vreau să renasc și eu departe de situația prezentă într-un colț de liniște înconjurată de dragoste și armonie, vreau să uit tot veninul primit și să simt cum Matty se bucură în burtica mea înconjurat și el de toată dragostea pe care o merită și o merităm împreună.


Un comentariu: