„Lucrarea de taină a Rugăciunii lui Iisus” (1)

    Și această carte este cumpărată pe 1 ianuarie 2012 de la Caterala Bacău, Ed. Sofia, traducere din limba rusă de Adrian Tănăsescu-Vlas.

    Este o carte cu învățături adresate în primul rând celor ce au părăsit plăcerile acestei lumi și s-au dedicat Domnului. Dar cred că dacă și noi oamenii de rând o citim și o urmăm după putințele noastre este un lucru bun.

     Domnul i-a zis Apostolului Toma: Pentru că M-ai văzut , ai crezut; fericiți cei ce n-au văzut , și au crezut (In 20, 29), fiindcă aceștia , dă El de înțeles , sunt mai vrednici de încuviințare. Flămândul nu-și potolește foamea doar cu vederea pâinii, și însetatul nu-și astâmpără setea doar cu vederea apei : nici cel ce dorește să învețe cum să se roage nu va învăța doar dorind, fără să-și dea osteneala.

    Cel ce plinește poruncile lui Dumnezeu primește de la El mângâiere și înfiere. Cel ce iubește rugăciunea primește însă nu numai mângâiere, ci și pe Dumnezeu Il vede față către față. El dobândește prin rugăciune ceea ce covârșește orice altă lucrare. Eu și rugăciunea aș numi-o dragoste , fiindcă de ea e nedespărțită nepătrunderea dumnezeiască.

    A sta de vorbă cu Dumnezeu înseamnă a fi înaintea lui Dumnezeu și a-L vedea. Întrebare: „Poate fi văzut Cel nevăzut și neurmat , spre Care nu cutează a căuta cinurile îngerești?” Îl putem vedea pe Dumnezeu prin credință și cu ochii inimii și ai minții, dar nu ca chip (imagine) și nu cu simțurile. Pentru noi este mai de folos a vedea prin credință decât prin vedenie. Vedenia poate fi și amăgire de la vrăjmașul.

   Pentru noi nici lucrul acesta nu este de puțină însemnătate: a-L vedea pe Dumnezeu prin credință, a sta de vorbă cu El prin mintea ta. Noi către Dumnezeu trimitem un cuvânt , iar El ne răspunde cu fapta , împlinind cererile.