„Femeia și problemele ei” , Ioana Besedina, dr. Dimitri Avdeev (2)

     Voi continua să scriu despre alte aspecte ale vieții femeii.

      „Spuneți-ne, când este recomandat pentru soți să se abțină de la relațiile trupești?” (Cristina A.)

      - În posturi, în zilele de miercuri, vineri și duminică. Soții ortodocși se abțin de la relații atunci când copiii le sunt bolnavi sau când întâmpină anumite greutăți în familie. La fel, înainte de Sfânta Împărtășanie. Numai că fiecare cuplu de căsătoriți trebuie să procedeze rațional , cântărind foarte bine circumstanțele, fără ca cineva să ia hotărâri de unul singur.

     „În Evanghelie nu se spune că în timpul posturilor omul trebuie să se abțină de la relațiile intime. De ce trebuie să se abțină totuși?” (Irina B.)

      - Postul înseamnă abținere; abținere de la plăcerile senzuale. De aceea, ar fi primitiv să privim postul ca pe un regim alimentar și, în rest, să ne permitem orice altceva. Postul este abținerea de la distracții, posibilitatea unei concentrări aparte, stare de rugăciune deosebită. Postul este și refuzul unor activități distractive. Presupun că astfel poate fi privită și abținerea de la relațiile conjugale. Este important să ținem minte că există o măsură a postului , și această măsură este definită de fiecare om în parte.

     „Cum se poate abține de la relațiile intime o femeie al cărui soț este necredincios?” (Aliona C.)

      - Această situație este, din păcate, des întâlnită. În acest caz este nevoie de un compromis sănătos, dar acesta să nu fie un compromis cu conștiința. Cel mai important , într-o familie, este să existe pace și înțelegere. A iniția relații încordate datorită postului nu este spre binele nimănui. Există posibilitatea ajungerii la o înțelegere cu soțul privind abținerea de la relațiile intime , măcar în timpul pregătirii pentru Sfânta Euharistie. Dacă omul iubește , fie el și neobișnuit cu Biserica, poate face sacrificii , în acest sens, pentru soția sa. Dacă nu există posibilitatea bunei înțelegeri, atunci soția trebuie să lase de la sine și să se roage lui Dumnezeu pentru înțelepțirea soțului. Un părinte le spunea fiilor săi duhovnicești că răul nu trebuie să aibă punctul de pornire de la noi. Această regulă trebuie să se aplice în orice situație din viață.

    „De ce să facem milostenie, mai ales că nimeni nu observă acest lucru?” (Valentina E.)

    - Faptele milosteniei nu se fac pentru laudă. Acestea se fac în taină. Dacă povestim tuturor prietenilor despre felul în care ajutăm o casă de copii și vor mai scrie și niște ziare despre aceste fapte ale noastre, aceasta nu va mai fi milostenie. O astfel de binefacere nu va avea valoare în fața lui Dumnezeu.

     La baza milosteniei stă dragostea pentru cel necăjit, iar printr-o atitudine ca cea relatată mai sus dăm dovadă de pozare actoricească, iubire de sine sau dorința de a fi cunoscuți. Goi am venit în lume și goi vom pleca din ea. Nu putem lua cu noi decât ceea ce nu putrezește , adică faptele noastre bune , ca expresie a credinței.

    „Toate vorbele despre milostenie mă supără. Cum pot ajuta dacă nu sunt bogată? Despre mine, milostenia este doar treaba bogaților.” (Larisa K.)

     - Banii nu sunt cel mai important lucru în cazul milosteniei. Pentru a ajuta pe cineva nu avem neapărat nevoie de mii de euro. Milostenia nu se cuantifică prin numărul de daruri, ci prin starea sufletească a celui care dă. Dacă aveți puțin , atunci să dați puțin, dar din toată inima. Puteți alina cu un cuvânt bun pe cineva și astfel să faceți milostenie. Puteți ajuta cu lucrul. Nu banii sunt cei mai importanți. Mulți oameni duc lipsă de atenție din partea celor din jur, de un cuvânt de alinare, de o privire blândă sau de un zâmbet. Oricine face binele este un binefăcător și milostiv . El este capabil să compătimească, să-i fie milă. Aceste sentimente le sunt caracteristice mai ales femeilor.

  „Oare trebuie să le dăm milostenie tuturor? Câteodată poți vedea imediat că omul va bea toți banii. Se mai vorbește că prin acești săraci unii fac afaceri.” (Raisa C.)

    - Să nu judecați despre felul în care vor fi cheltuiți acești bani. Fiți atenți la dumnevoastră înșivă. Dușmanul va încerca să vă răcească inima , să vă facă indiferentă față de aproapele. Treceți peste aceste sentimente! Atunci când faceți milostenie , aveți grijă ca nu cumva, în inima dumneavoastră , să-l desconsiderați pe cel sărac. Nu uitați că în persoana săracului Îl ajutați pe Însuși Domnul! De aceea trebuie să dați cu dragoste. Sfântul Grigorie spunea: „Dându-i celui care stă întins pe pământ, Îi dăm Celui care este în cer”. Iar Sfântul Ioan Gură de Aur ne învață: „Nu suntem așezați ca judecători ai vieții celorlalți. Căci astfel nu vom mai face milostenie cu nimeni. Chiar dacă săracul ar fi păcătos, să nu vă gândiți la păcatele sale , ci să-l miluiți. Să lăsăm deoparte gândurile păguboase , de judecată. Atunci când cineva cere mâncare , să nu cercetați cât dați și cât veți primi”.

„Femeia și problemele ei” , Ioana Besedina, dr. Dimitri Avdeev (1)

   În prima zi de Crăciun, la sfârșitul slujbei mi-am cumpărat o nouă carte de la Caterala Nouă, este scrisă din perspectiva psihiatrului ortodox, din Colecția Psihoterapia Ortodoxă, tipărită cu binecuvântarea Prea Sfințitului Părinte Galaction, Episcopului Alexandriei și Teleormanului, Editura Sofia, București. Traducerea din limba rusă este asigurată de Eugeniu Rogoti și Adrian Tănăsescu - Vlas.

    Sunt date răspunsuri la scrisori și așezate frumos pe diferite teme care privesc femeia. Prima temă este Pocăința.

    Voi nota câteva idei care mi s-au părut mai importante:

     Dacă o femeie nu are pace în suflet, ea nu va reuși să făurească pacea nici în familie. Dar cum putem dobândi noi pacea în suflet? Pacea sufletească ne-o dă Hristos . Trebuie să înțelegem astfel cât de departe suntem de Acesta , să ne privim în suflet, să ne pocăim. În traducere din limba greacă , pocăința înseamnă schimbarea minții, și această schimbare începe cu chemarea lui Dumnezeu. Pocăința nu este o acțiune unică . Ea reprezintă începutul vieții duhovnicești , un fel de prim punct de calcul. Viața duhovnicească începe cu Taina Pocăinței . Mulți sunt speriați de Pocăință , fiindcă trebuie să-și aducă aminte de faptele rele și să le povestească preotului , iar aceasta este greu de făcut. Păcatele însă ne îndepărtează de Dumnezeu și ne pierd sufletul. Păcatul este cel ce ne împiedică să-L iubim pe Dumnezeu și pe aproapele; este un obstacol greu de trecut și, de multe ori , se transformă în normă de viață. De aceea, păcatul nu poate fi eradicat prin forțe proprii, ci cu ajutorul lui Dumnezeu.

    A doua temă a cărții este Paradoxurile concubinajului.  Este important să înțelegem că relația de concubinaj este păgubitoare atât pentru sufletul bărbatului , cât și pentru cel al femeii. Rolul de concubină așază femeia într-o situație nefirească. În primul rând , ea nu este sigură de viitor. Și nu știe care va fi rezultatul acestui „test”: va deveni ea oare soție sau va rămâne singură , cu sufletul rănit și cu o experiență amară a unei false căsnicii? Dacă experimentul nu va reuși , nu putem decât să ne închipuim câtă suferință, înjosire și nedreptate va îndura această femeie. Și aceste lucruri nu sunt fără repercusiuni pentru suflet. Astfel, femeile își distrug în mod conștient personalitatea. Drept rezultat, avem de-a face cu bărbați iresponsabili, infantili, răutăcioși, dar și cu femei agresive , puse pe scandal și înrăite.

     „Astăzi nu este la modă și nici în conformitate cu contemporaneitatea să-ți păstrezi curăția. Multe fete sunt convinse că au doar două căi: fie să trăiască fără acte, fie să rămână fete bătrâne.” (Natalia P. )

 - Acest punct de vedere este fals. În primul rând, neprihănirea este un dar deosebit al lui Dumnezeu. Fata, prin natura sa, este creată pentru a fi păzitoare a neprihănirii. Și această calitate extraordinară trebuie păstrată ca ochii din cap, fără a te deda minciunilor nerușinate. Astăzi să păstrezi curăția este greu. Mult mai ușor este să te dedai ispitei și să faci „experimente” care distrug personalitatea. Cuvântul „desfrânare” provine de la „frână”, „înfrânare”. Uitați-vă numai la cei care s-au hotărât să trăiască fără acte. Sunt ei oare fericiți? După câteva astfel de „experimente” fetele își pierd atitudinea sănătoasă față de sine. Apare atunci complexul de om de calitate inferioară. Desfrânarea îl lipsește pe om de harul lui Dumnezeu . Fiind lipsit de har, desfrânatul se lipsește și de pacea sufletească. Astfel de oameni sunt nevrotici și adesea neliniștiți. De aceea ei se și află tot timpul în căutarea de noi aventuri și plăceri. Desfrânarea îl lipsește pe om de om de posibilitatea de a iubi cu adevărat. Așa cum întunericul nu se înțelege cu lumina , la fel și fecioria pentru un desfrânat este ca o admonestare , tulburându-și conștiința.

     Cele două teme prezentate mai sus sunt des relatate în cărțile ortodoxiei noastre. Aflate la poli opuși pocăința și concubinajul se pot intersecta doar atunci când părăsim păcatul și ne pocăim, o altă cale de mântuire nu există.

În seara de Ajun

     Nu ninge deși e iarnă, dar printre parfumul de cozonaci și aromele mâncărurilor tradiționale, cei mai mici îl așteaptă pe Moș Crăciun, iar noi cei mari împodobim bradul și încercăm să simțim emoția Sărbătorilor.

Pruncul Iisus se naște , slăviți-L!

Crăciun binecuvântat!

Cel mai emoționant dar

    Anul acesta spre final mi-am făcut mai multe daruri ca de obicei și am primit mai multe daruri, așa cum am mai spus acestea au venit să șteargă visul înăbușit din octombrie.
   Ieri am primit cel mai emoționant dar - am fost sunată de o colegă de la fosta școală că am de luat o sumă de bani de acolo pentru 5 luni , decontul la navetă, un lucru neașteptat, suma este aproximativă cu cea pe care am pierdut-o plătind prima rată la facultate. Poate pare o banalitate ce spun , dar mi-au dat lacrimile de câteva ori ieri știind că acesta este darul divin ca recompensă pentru banii pierduți. Da, Doamne, știu că nu m-ai uitat, știu că nu mi-ai uitat urletul de durere din octombrie, dar pentru că am avut puterea să nu cârtesc , Tu mi-ai adus cel mai emoționant dar de Sărbători și tot Tu m-ai făcut să înțeleg de ce nu am putut urma anul acesta facultatea, pot obține statutul de profesor printr-un atestat de competențe când voi avea 100 de credite și sper că la anul viitor școlar să obțin lucrul acesta, mi-ai creat această oportunitate pentru că dacă voi rămâne însărcinată să nu mai fiu stresată cu facultatea, deci fie mămică, fie facultate, așa cum vei hotărî Tu că este mai bine pentru mine. Îți mulțumesc pentru acest dar, îți mulțumesc că nu mă uiți chiar dacă eu te uit atât de des...

Sărbătoare la școală

   Mai e puțin și Pruncul Iisus se va naște pentru mântuirea noastră. În fiecare școală se sărbătorește asta înainte de vacanță. Și noi am făcut lucrul acesta astăzi.

 Un dar e la Moșu

 Un dar primit de soț de la Moșu

Noutăți de decembrie

 De Moș Nicolae inaugurarea bradului in Parcul Cancicov de către oficialități și Preasfințitul Ioachim Băcăoanul cu spectacol în aer liber.

 Ghetuțele de Moș Nicolae, bradul ce se vrea împodobit

 Primele podoabe de sărbătoare
Copilul nostru Nico:)

 Pastele cu brânză la cuptor

 Tortul pentru cei 70 de ani de viață ai lui tata
O pizza

Și eșarfele noi din colecție primite de la Moșu

„Despre viața de familie și diverse probleme ale lumii contemporane”, Ava Arsenie Papacioc (2)

     Am descoperit în această carte lucruri despre viața de familie pe care le știam în mare măsură , dar spuse aici de un Sfânt Părinte au o semnificație aparte. Alt lucru care m-a surprins este cât de frumos vorbește despre femeie, despre rolul acesteia în viața de familie.

     Scopul căsătoriei este mântuirea reciprocă. Stimularea continuă, reciprocă, spre acest scop este obligatorie, pentru că este o mare răspundere. Așa că, dragii mei, o căsnicie se poate întemeia pe o iubire adevărată și pe o coordonată exclusiv creștină.

„Femeie” înseamnă „împărăteasă dăruitoare”. Femeia, dacă zici că-i slabă, totuși, din momentul în care te-ai angajat să te numești soț, nu te poți numi soț decât lângă o soție. Trebuie să o pui pe tron, cu orice chip! Femeia este extraordinară în creația lui Dumnezeu! Dați-vă seama că destinul întregii omeniri depinde de cuvântul Fecioarei Maria, libere: Fie mie după cuvântul Tău. Și s-a schimbat destinul întregii omeniri , și chiar a lui Dumnezeu în lume. Maica Domnului este o femeie care a deschis porțile fericirii , libertății și veșniciei în lume. Maica Domnului reprezintă neamul omenesc. Femeia nu trebuie văzută ca o roabă. Pentru că, deși spunem în rugăciunile Tainei Cununiei că femeia trebuie să se supună bărbatului, acesta din urmă trebuie să fie atent, că i se spune, tot în aceeași rugăciune, că trebuie să o iubească. Dacă nu o „iubește”, soția nu o să-l asculte. Bărbatul, dacă nu  ascultă de acest cuvânt, se face răspunzător de îndărătnicia femeii. Deci trebuie să o iubească cu orice chip. Între cei doi soți nu există grad de rudenie. Dacă bărbatul este capul , femeia este inima. Trebuie să se supună unul față de altul . Și inima este mai mult decât orice, este adâncul cel mai adânc al ființei omenești, este chiar locul unde Dumnezeu Și-a făcut locaș. Și dacă ea este inima, e și el inimă, fiindcă iubirea armonizează căsnicia. Nașterea de prunci nu este scop căsniciei, este o consecință. Scopul este stimularea reciprocă spre mântuire.

- Dacă unul din soți se îmbolnăvește pe parcurs este permis să-l părăsești?

- Există și iad și rai! Dacă vrei să te duci în iad dracul zice:„lasă-ți din lașitate soția că eu nu te voi părăsi niciodată!”. Ești dator să stai împreună cu cea bolnavă și cu care te-ai cununat la biserică până la moarte și vei primi plată de la Dumnezeu -trebuie să o vezi mereu ca în prima zi de nuntă!

- Se acceptă ca cei căsătoriți să aibă relații trupești fără scopul procreării?

 - Scopul căsătoriei nu este numai plăcerea, dragul meu. Plăcerea este o consecință, scopul este nașterea de copii. Dar nici nașterea de copii nu este un scop, ci este vorba de o stimulare permanentă reciprocă. Asta este căsnicia! Sigur că va trebui să avem și marile intimități, ca soț și soție, dar cu un scop, nu numai cu plăcere.

    Bisericile sunt pline de femei , nu de bărbați! Majoritatea, destul de multe, fac niște sacrificii grozave  să vină la biserică, fiindcă nu sunt lăsate.

    Bărbații, însă, mai beau, se mai duc, se mai încântă, și vă spun cu durere că încă se mențin în duhul celor 40 de ani de încleștare și de tristețe, încă se mențin și acum în ateismul lor...Li se pare că e foarte bine să trăiești fără Dumnezeu, să nu ți se ceară nimic, să poți face ce vrei...

    Relația dintre soț și soție rămâne o problemă delicată. Nu se poate porunci: „poruncă dau vouă - marți și joi.” Dacă ar fi singur, ar putea primi poruncă. Trebuie să știe să fie armonios...Dintre două rele, alegi răul cel mai mic. Decât să-și caute altă pereche pentru a păcătui, mai degrabă cedează unul dn ei. Dacă se întâmplă să fie în relație de împreunare în sărbători și în posturi să se spovedească.

    Dacă m-ar întreba cineva să-i spun, într-un cuvânt, ce este cultura, i-aș răspunde: armonie. Dacă m-ar întreba altul mai pretențios să- spun, tot într-un cuvânt, ce este Biblia, i-aș spune: armonie. Dacă m-ar întreba cineva să-i spun ce este căsnicia, aș zice: armonie.