Timpul trece și mă uit la Mateuța cum crește și câte pozne face. Au trecut 7 luni !!! Acum 7 luni abea mă numeam om în urma cezarienei, și acum mă trec fiorii acelei experiențe dar au urmat altele și altele, bune și rele, și în orice împrejurare mama își privește copilul și își umple inima de bucurie. „Produsul” tuturor eforturilor din ultimele 16 luni e Mateuța și dacă ea este bine sunt cel mai bogat om de pe pământ.
Organismul meu a suportat transformări, am îmbătrânit, deși mă strădui să arăt bine VĂD și simt urmările a 7 luni de somn chinuit , a 7 luni de griji , de așteptări și dacă maternitatea ar însemna doar aceste aspecte neplăcute cred că mulți ar renunța să mai aibă copii, dar să fii părinte mai înseamnă și altceva: un șir lung de zâmbete, de alinturi, de mângâieri, un șir lung de satisfacții, de împliniri, de bucurii. Când Mati adoarme și mănâncă la sân iar eu o mângâii pe mânuțele ei moi și grăsuțe trăiesc un sentiment atât de profund încât uit că am rămas fără păr pe cap de la alăptat, fără danrură sănătoasă, că trăsăturile mele finuțe s-au dus, s-au uscat și am creionat pe chipul fetiței ce aveam eu frumos și nu mai am. Da, sunt MAMĂ, asta am învățat în ultimele 7 luni, să am un copil al meu căruia să-i transmit toată dragostea, frumusețea și răbdarea mea. 
LA MULȚI ANI ȘI MULTE LUNIȚE , Mateuța!
