Din minunile Maicii Domnului(2)

     Astăzi este Duminica vindecării orbului din naștere și pentru că mulți știm de la biserică această minune săvârșită de Mântuitor m-am gândit să prezint pe scurt o altă vindecare a unui orb , de data aceasta realizată de Maica Domnului.

      Este vorba de Minunea a 5-a din cartea prezentată ieri intitulată „Pentru orbul pe care l-a luminat apa izvorului cel primitor de viață”.

      Penticostarul relatează că în Țarigrad a trăit un ostaș milostiv , Leon Machelie care a devenit apoi împărat pentru bunătatea lui. Pe timpul când era ostaș a găsit într-o pădure deasă un orb care era foarte însetat , l-a tras de mână după el ca să găsească apă , dar după un timp a căzut orbul de însetat ce era, Leon a căutat multe ceasuri în pădure apă și era trist , se temea ca orbul să nu moară.

       A auzit un glas spunându-i: „Nu te scârbi, o! Leone, că aproape de tine este apa, și adapă pe orb . Apoi să-i speli ochii lui cu dânsa , ca să cunoști puterea mea. Iar tu să știi că te vei face împărat, și adunci îți dau aminte ca să-mi faci aici o biserică , ca să locuiesc într-însa, să vină câți au trebuință de ajutorul meu , ca să afle mântuirea sufletului și a trupului”.

        Și s-au bucurat Leon și orbul de minunea săvârșită. Și când a devenit împărat Leon a zidit o biserică în locul în care a aflat apa cea vindecătoare  în numele Prea Sfintei Fecioare Maria și a numit-o Izvorul cel primitor de viață. Și prin această apă Împărăteasa a vindecat numeroase boli.

        Câți dintre noi luptăm astăzi să salvăm o viață sau câți dintre noi au răbdarea orbului de a primi apa cea dădătoare de viață? Ce mici ne sunt faptele bune și cât de mari dorințele noastre! Și cu toate acestea să ne rugăm ca cei doi orbi să primim apă în loc de secetă și să primim APA care să ne lumineze viața , să fim buni și milostivi precum Leon pentru un loc în Împărăție, în veci! Amin

Zâmbet și culoare

    Trebuie să recunosc că regret trecerea acestui anotimp căci e cel mai plăcut și mai potrivit suflețelului meu.

Din minunile Maicii Domnului(1)

     Cartea cu acest titlu o am de la o măicuță , am ales-o de la ea când am fost internată în spital în 2004, atât cartea, cât și ea, măicuța , au fost prilej de mângâiere al acelui moment din existența mea.

      Din minunile Maicii Domnului, Editura Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, Iași , 1990, conține 69 de minuni ale Măicuței.

     Personal cred în puterea rugăciunii Măicuței și ea este mijlocitoarea mea către Dumnezeu în necazuri, în suferințe și în împlinirea unor dorințe. Enumăr doar 3 din momentele când Măicuța m-a salvat din momente grele: în ziua definitivatului m-am trezit că nu sunt trecută pe listele de concurs și mai erau doar câteva minute până să înceapă prima probă, am crezut că mă prăbușesc și fizic și moral când o secretară de la universitate mi-a zis că trebuia să verific listele până în ziua concursului, cu mari rugăminți la ea a cedat și s-a apucat să-mi caute dosarul, după momente bune care mi s-au părut veacuri am fost trecută la coada unei liste. Secretara a fost așa negativistă încât m-a determinat să cred că dosarul meu nu există și că voi pierde concursul înainte de a da probele. Minutele cât am căutat listele , cât am căutat secretara, cât a fost căutat dosarul, cât am fost trecută pe liste, cât am fost strigată în sală după 200-300 de persoane mi s-au părut o veșnicie, la un moment dat  mi s-a făcut rău, m-a încurajat un coleg; când m-am simțit răvășită , neputincioasă, când am crezut că am pierdut munca mea atât de susținută,  cu sufletul plângând m-am rugat Măicuței , am implorat-o să mă ajute , să mă scoată din această neputință și ea m-a ajutat. Este grabnic ajutătoare! Această încercare m-a mobilizat atât de bine încât când am citit subiectele am început să scriu într-un flux continuu poate pentru a demonstra că meritam să fiu pe acea listă.

       În anul școlar când mi-am dat gradul II m-am internat de 2 ori, mă simțeam groaznic , a fost cea mai grea perioadă din viața mea, eram secătuită de energie, foarte slabă...a fost perioada când am murit secerată de o suferință nemiloasă care nu venea de la mine...de aceea, dragii mei, eu înțeleg atât de bine suferința și sunt capabilă să mă transpun în suferința oricărei persoane, suferința se înțelege numai dacă o trăiești ... la capătul suferinței am renăscut , am primit o nouă viață. Oare mi-aș putea eu permite vreodată să uit că sunt un om născut a doua oară? Oare mi-aș permite vreodată să nu-i cinstesc pe sfinți, să o uit pe Maica Domnului? NU! Nu pot să uit pe cei care mi-au dat viață pentru a doua oară, pe cei care mi-au dat șansa să fiu bună măcar și pentru o zi, de aceea mă lipesc ca un magnet de cei care poartă în suflet aceeași comoară: iubirea creștin ortodoxă. Revenind la minunea a doua - la examenul de grad II care a fost precedat de o grea și lungă suferință , la proba a 2a de concurs: mate scris, după ce am tratat f bine un subiect, mediocru al doilea, aveam 6-6,5 insuficent pt a trece proba, problema, al treilea subiect, grea, nonstandard, am încercat-o și nu-mi ieșea calea de a o rezolva. Simțeam că pierd iarăși munca mea, că mă prăbușesc, văzând că mai am câteva minute și nu reușesc să obțin o soluție, am lăsat pixul jos, m-am uitat în jur, și apoi m-am rugat cerând luminare, iar Măicuța a fost grabnic ajutătoare și am scris o rezolvare încheiată când ni s-a spus să punem pixurile jos. Am luat 8, deci rezolvarea mea a fost punctată cu 2-2,5 puncte din 3. Fapul că am luat gradul II când nimeni în situația mea nici nu ar fi încercat să dea examenul spune cât mă iubește Dumnezeu și Prietenii mei cerești, ei m-au ajutat prin această reușită să înving mai ușor suferința din acea perioadă.

      Despre a treia minune aleasă spre prezentare am scris recent pe blog, e cea în care am obținut  titulatura pe județul Bacău. Reiau doar o întâmplare despre care nu am pomenit. Cu câteva zile înainte de ședința publică eram atât de supărată, se acumulase multe probleme în viața mea, mă simțeam istovită, am ieșit din casă, ploua și era rece, lacrimile mi-au invadat obrazul , dar și sufletul, aveam nevoie de o mângâiere cerească, se împlinea un an de la grad și mi-am îndreptat pașii spre Biserica Sfântului Gheorghe spre a-i mulțumi pentru ajutorul primit anul trecut. Eram în starea aceea în care și de un cățel ți-e milă, darămite de un om, m-am lipit de un zid al bisericii și am plâns în hohote, am scos toată durerea din sufletul meu, am citit pe zid :„Bucură-te cea plină de har, Domnul este cu tine.”Acesta era semnul meu! Îngerul Gavriil la Buna Vestire i-a spus Măicuței vestea Nașterii. Iar mie Măicuța mi-a vestit că orice s-ar întâmpla în viață este alături de mine și că Domnul este alături de mine.

      Cei ce cred vor înțelege minunile alese de mine spre a le prezenta și se vor bucura la vestea unei minuni.

      Vă doresc minuni care să vă invadeze sufletul de bucurie și viața de Lumină! Amin

Final de mai și de primăvară

Prezentul și viitorul

Prezentul înseamnă Școala cu clasele I-VIII Cleja cu activitățile ce le fac .

Viitorul e aici la Școala cu clasele I-IV Valea Mare, Roșiori.

Despre suferință(6)

        Reiau o veche temă pentru că am găsit un articol care subliniază ceea ce spuneam anterior într-o manieră teologică.

         Dumnezeu nu stă indiferent față de creație, nu-i spune omului :„mai mult de atât nu am putut face”.  Unii dintre noi avem de parcurs un drum mai abrupt în viață , asta nu înseamnă că cel ce ne-a creat este nedrept. Adevărul la Dumnezeu se identifică cu existența , iar căderea din adevăr se identifică cu căderea din existență. Ceea ce ni se arată nouă a fi rău , nu este rău și în ochii lui Dumnezeu.

           Când vedem suferința în lume, nu trebuie să credem că Dumnezeu Și-a încetat prezența în ea, că Și-a întors spatele de la noi. Înainte de orice, Dumnezeu ne este Tată. Iar în această calitate El nu lucrează contra lumii . Să avem credința că de vreme ce Dumnezeu a îngădiut anumite neputințe , le-a îngăduit pentru că ne vrea binele. Dumnezeu ne oferă ceea ce ne este de trebuință.

           Dumnezeu ne cheamă la Sine prin diverse moduri. Dar El doar ne invită la dialog, nu intră în om decât dacă acesta îi deschide inima. El ne oferă libertatea. Nu ne obligă să-L iubim. El doar cheamă la iubire , nu constrânge. Așa spunea un sfânt părinte:„ Dumnezeu se dăruiește oamenilor pe măsura însetării lor după El. Celor care nu pot să bea mai mult, le dă doar o picătură. Dar ar dori să le dăruiască mări întregi , pentru că , la rândul lor, creștinii să potolească setea lumii.”

STEAUA, iubirea roș-albastră

Da, Steaua, e iubirea mea roș-albastră dintotdeauna. Am susținut-o mereu cu și fără Becali, pe care îl consider un personaj simpatic de altfel, atunci când a terminat campionatul pe locul 6 sau anul acesta pe 5, atunci când nu a câștigat nimic și atunci când a câșticat campionatul sau a mers departe în cupele europene.

Aceste sentimente sunt susținute mereu, nu sunt condiționate de prezența sau absența unei persoane la Steaua , sufăr când Steaua pierde, mă bucur și simt satisfacția victoriei când câștigă.

Acum în 2011 Steaua a câștigat Cupa României după ce a avut 6 antrenori și o echipă de jucători modestă.

HAI STEAUA!

Am dreptul să spun ca orice suporter al său (nu din cei care se bat și înjură pe stadioane, ci de oameni care trăiesc cu sufletul alături de această echipă ) că STEAUA e a mea.

Parfum de salcâm